Ðåôåðàòû

Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ - ÷àñòü 2

Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ - ÷àñòü 2

Îns?mân??rile artificiale la animalele domestice

Îns?mân??rile artificiale reprezint? o biotehnic? modern? a reproducerii

animalelor, care asigur? progresul genetic al efectivelor ?i implicit

sporirea productivit??ii acestora.

Îns?mân?area artificial? înl?tur? controlul sexual dintre mascul ?i

femel?, sperma fiind recoltat? de la un reproduc?tor mascul ?i depus? în

organele genitale ale unei femele aflate în c?lduri, cu ajutorul unui

instrumentar adecvat.

De?i în literatura de specialitate nu exist? date precise despre

începutul aplic?rii îns?mân??rilor artificiale, se consider?, totu?i c?

prima încercare a fost f?cut? de c?tre arabi, în secolul XIV, ob?inând un

produs de la un arm?sar valoros, prin prelevarea spermei cu un smoc de p?r

introdus în vaginul unei iepe ?i extras dup? monta acesteia, ?i apoi

introdus imediat în vaginul altei iepe în c?lduri.

Date sigure au stabilit c? îns?mân??rile artificiale au fost aplicate

înc? în secolul XVIII. Astfel se cunoa?te faptul c? fiziologul italian

Lazzaro Spallanzani în anul 1778, inoculând unei c??ele sperma recoltat?,

prin masturba?ie, de la un câine a ob?inut trei produ?i. Experien?e

asem?n?toare, cu rezultate bune au fost efectuate în secolul al XIX-lea de

c?tre Everett, Millais, Albrecht.

Studii aprofundate, bazate pe cercet?ri experimentale, au fost efectuate

pentru prima dat? de fiziologul rus Ilia Ivanov (1860-1932), considerat pe

drept cuvânt, fondator al îns?mân??rilor artificiale. Punând bazele

teoretice ?i practice ale îns?mân??rilor artificiale, Ivanov a aplicat, în

perioada 1889-1932, aceast? metod? la diferite specii (cabaline, bovine,

ovine, porcine), mai întâi ca mijloc profilactic pentru prevenirea bolilor

infec?ioase ?i parazitare transmisibile prin mont?, ?i apoi ca metod? de

ameliorare a raselor de animale. La ?coala creat? de Ivanov s-au format

speciali?ti de prestigiu care au elaborat valorase studii despre tehnologia

îns?mân??rilor artificiale, biochimia spermei, perfec?ionarea aparaturii ?i

instrumentarului.

Îns?mân??rile artificiale au înregistrat o larg? r?spândire într-o

perioada de timp relativ scurt? datorit? avantajelor mari pe care le

prezint? în ameliorarea animalelor. Astfel, Danemarca, Japonia ?i Israelul

utilizeaz?, practic, numai îns?mân?area artificial? la taurinele pentru

lapte ?i la suine. Metoda are extindere mare în SUA, ??rile din Europa ?i

Asia. Importan?a îns?mân??rilor artificiale se manifest? sub diferite

aspecte: zootehnic, economic, sanitar-veterinar ?i ?tiin?ific.

Gra?ie cre?terii substan?iale a eficien?ei utiliz?rii materialului

seminal, prin aplicarea îns?mân??rilor artificiale este posibil? folosirea

celor mai valoro?i reproduc?tori masculi, testa?i dup? descenden?? ?i cu

însu?iri morfo-productive deosebite, care intensific? progresul genetic-

ameliorativ al efectivelor într-un timp scurt. Astfel, un taur testat poate

avea pe durata vie?ii între 100.000 ?i 200.000 produ?i, vierul – peste 1000

într-un an, iar un arm?sar – peste 100 mânji pe sezon.

La speciile cu un interval mare între genera?ii, asocierea biotehnicii

îns?mân??rilor artificiale cu conservarea prin congelare a spermei permite

crearea unor b?nci de material seminal, care este unilizat dup? finalizarea

la taurii de 6 sau 7 ani a testului de performare dup? prima lacta?ie

normal? a fiicelor. În plus, peste 90% din caracterele morfoproductive care

au un determinism genetic pot fi ameliorate prin folosirea îns?mân??rilor

artificiale.

Prin folosirea unui num?r redus de reproduc?tori în centre specializate

de reproduc?ie, cu sperma c?rora pot s? fie îns?mân?ate un num?r mare de

femele se realizeaz? economii însemnate de for?? de munc?, de furaje, de

ad?posturi, putând fi între?inu?i în condi?ii foarte bune reproduc?torii de

mare valoare genetic?.

Între?inerea masculilor reproduc?tori în ferme specializate permite

men?inerea lor în condi?ii optime de s?n?tate ?i între?inere, cu o

produc?ie seminal? de calitate ?i indemn? de boli cu transmitere venerian?

(bruceloz?, tricomonoz?, vibrioz?). Garantarea indemnit??ii spermei fa?? de

principalele boli infecto-contagioase face posibil schimbul interna?ional

de gene prin importul exportul de material seminal congelat, f?r?

suportarea inconvenientelor prilejuite de carantin?.

Derularea diferitelor etape ale îns?mân??rilor artificiale majoreaz?

substan?ial aportul factorului uman la procesul reproducerii, fapt care

face necesar? întocmirea ?i p?strarea unor eviden?e complete reducând prin

aceasta pericolul transmiterii prin mo?tenire a unor boli genetice.

Alte avantaje ale îns?mân??rilor artificiale se refer? la reproducerea

artificial? a unor specii monogame (vulpile) ?i ob?inerea de hibrizi între

specii, care în mod natural nu se împerecheaz? (între m?gar ?i iap?, între

vac? ?i Iac, între bizonul european ?i bizonul american etc.).

Îns?mân?area artificial? comport? ?i unele dezavantaje. Ele rezid? în

urm?toarele:

. folosirea reproduc?torilor necorespunz?tori din punct de vedere

genetic are ac?iune negativ? asupra amelior?rii. De aceea, este

absolut necesar s? se foloseasc? masculi de origine cunoscut?, testa?i

dup? descendent?;

. posibilitatea comiterii unor erori în etapele prelucr?rii,

conserv?rii, transportului, depist?rii c?ldurilor ?i îns?mân?area

femelelor de c?tre persoanele antrenate în procesul de munc?.

. Prin neglijarea profilaxiei bolilor genetice, îns?mân??rile

artificiale pot favoriza diseminarea unor boli, cum ar fi: boala

chistic? ovarian?, sindromul spastic, criptorhidia ?i defecte de

conforma?ie.

. Toate aceste neajunsuri pot fi înl?turate în cazul existen?ei în

re?eaua îns?mân??rilor artificiale a unui personal calificat, care s?

posede cuno?tin?e de biologia ?i patologia reproduc?iei, precum ?i de

ameliorare.

Teoria ?i practica îns?mân??rilor artificiale la animalele domestice

cuprinde urm?toarele compartimente:

- studiul spermei;

- metodele de recoltare a spermei;

- controlul ?i diluarea spermei;

- metodele de conservare a spermei;

- inocularea spermei sau îns?mân?area propriu-zis?.

Sperma

Sperma reprezint? un produs complex al aparatului genital mascul

constituit din spermatozoizi ?i plasm? seminal?.

Plasma seminal? este alc?tuit? din fluidul testicular secretat de

canaliculele testiculare, la care se adaug?, succesiv, secre?ia

epididimului ?i a canalelor deferente, Cantitatea cea mai mare de lichid

seminal cu rol biologic foarte important este secretat? de glandele anexe

ale aparatului genital: glandele seminale, prostata ?i glandele bulbo-

uretrale.

Sperma eliminat? de un mascul în timpul unui act coital poart? denumirea

de ejaculat.

Particularit??ile de structur? ale organelor genitale ?i dinamismul

actului coital determin? varia?ii atât în volumul ejaculatului, cât ?i în

compozi?ia lui la masculii de diferite specii. Astfel, volumul ejaculatului

la arm?sar este de 60-80ml, maximum 200ml, la vier – respectiv 200-500 ?i

1000ml, la berbec – 1-2 ?i 3,5ml, la taur – 4-5ml ?i 15 ml, la câine – 8-10

?i 25ml, la coco? – 0,3 ?i 2ml, la curcan – 0,25-0,4 ?i la gâscan 0,1-

1,3ml.

În func?ie de specie este diferit? ?i concentra?ia spermei. La animalele

de tip vaginal de îns?mân?are natural? concentra?ia spermiilor este de 5-10

ori mai mare în compara?ie cu cea la animalele de tip uterin de

îns?mân?are. A?a, într-un mililitru de sperm? se g?sesc în mediu: la berbec

– 2,5-3,5miliarde, la taur – 0,8-1,25miliarde, la vier – 0,15-0,21miliarde,

la arm?sar – 0,1-0,15miliarde, la coco? – 2-4miliarde, la curcan – 2-

4miliarde ?i la gânsac – 0,3-1miliard de spermi.

Raportul dintre spermi ?i plasma seminal? este diferit, în dependen?? de

specie ?i este în corela?ie cu volumul ejaculatului ?i mai ales cu

dezvoltarea glandelor anexe. În sperm?, spermii reprezint? 36% - la berbec,

14% - la taur, 7% - la vier ?i numai 1,75% - la arm?sar.

Compozi?ia chimic? a spermei

Din punct de vedere al compozi?iei chimice, sperma face parte din cele

mai complicate lichide ale organismului. Apa constituie circa 90-98% din

masa spermei, iar 2-10% revine substan?ei uscate, dintre care 60% sunt

proteine. Constituen?ii principali ai spermei sunt proteinele ?i lipidele.

În compozi?ia proteinelor spermei sunt proteinele ?i lipidele. În

compozi?ia proteinelor intr? aminoacizi care con?in sulf. Din lipidele

spermatice, într-o cantitate mai mare se con?ine lecitina, bogat? în

fosfor. În 100ml sperm? de berbec se con?in pân? la 355mg de fosfor, la

taur – 82mg, la vier – 66mg ?i la arm?sar – 19mg. El are un rol important

în procesele biochimice ce se produc în spermi.

În sperm? se con?in elemente minerale. În form? combinat? sau ca

electroli?i, dintre care e de men?ionat: Sodiul, potasiul, calciul,

magneziul, fosforul, zincul, clorurile, fosfa?ii etc. Zincul joac? un rol

important în procesul fecunda?iei, stimulând în acela?i timp ac?iunea

hormonilor androgeni.

Constituen?ii organici din sperm? au rol deosebit în biologia spermilor,

concretizat prin: asigurarea substratului energetic necesar metabolismului

spermilor; ac?iune protectoare asupra game?ilor, prin neutralizarea

efectului d?un?tor al unor constituen?i anorganici din sperm?; prevenirea

aglutin?rii spermilor etc. Dintre substan?ele organice, o mare importan??

prezint?: fructoza, acidul citric, inozitolul, fosforil-colina ?i fosforil-

gliceril-colina.

Fructoza este principalul glucid din sperm?. Ea a fost depistat? pentru

dat? în sperma de taur; ulterior s-a descoperit ?i în sperma altor specii.

Con?inutul de fructoz? a spermei este, la 100ml, în medie de 540mg la taur,

247mg la berbec, 15mg la arm?sar, 12mg la vier. Secretatq yn cea mai mare

parte de glandele seminale, fructoza constituie sursa principal? de energie

pentru spermi. Secre?ia fructozei este favorizat? de testosteron, iar

sinteza ei este condi?ionat? de declan?area unor mecanisme hormonale.

Exist? o corela?ie semnificativ? între cantitatea de fructoz? din sperm? ?i

procentul de fecunditate ob?inut. Determinarea indicelui de fructoliz?

constituie o metod? eficace pentru aprecierea calit??ii spermei. Dintre

alte substan?e de natur? glucidic?, în sperm? se g?sesc: glucoza,

galactoza, arabinoza, riboza ?i ribuloza.

În afar? de fructoz? ?i de celelalte monozaharide sperma con?ine

cantit??i însemnate de sorbitol, secretat de glandele seminale. Sorbitolul

serve?te, de asemenea, ca surs? energetic? pentru spermi, g?sindu-se în

cantit??i care variaz? în limite foarte mari în sperma diferitelor specii:

la berbec – 26-120mg/100ml, la taur – 10-136mg/100ml, la vier – 6-

18mg/100ml, la arm?sar – 20-60mg/100ml sperm?.

Acidul citric este unul din constituen?ii caracteristici ai spermei, care

îndepline?te multiple roluri, cum sunt: activator al fosfatazei alcaline,

absolut necesar? în anumite faze ale glicolizei anaerobe; împreun? cu

sodiul ?i potasiul, acidul citric contribuie la realizarea presiunii

osmotice a lichidului spermatic. Ca ?i fructoza, este secretat în deosebi

de glandele seminale, sub influen?a testosteronului. S?rurile acidului

citric (citra?ii) sunt elemente ale sistemului-tampon al spermei, de aceea

adausul de citrat de sodiu în materialul seminal prelunge?te termenul de

viabilitate a spermilor. Sperma diferitelor specii con?ine, în medie,

urm?toarele cantit??i de acid citric la 100ml sperma: la taur – 720mg, la

vier – 130mg, la berbec – 120mg, la arm?sar – 26mg. Starea de între?inere a

animalului influen?eaz? con?inutul de acid citric din sperm? influen?eaz?

con?inutul de acid citric din sperm?, ca ?i de celelalte substan?e

reduc?toare.

Inozitolul s-a descoperit ini?ial în sperma de vier, fiind secretat de

glandele seminale, având o asem?nare de structur? cu glucoza ?i fructoza,

face s? se presupun? c? ar juca rolul de intermediar chimic între glucide

?i hormonii androgeni. Con?inutul de inozitol, la 100 ml sperm? este: la

vier 605-702mg, la taur 63,4mg, la berbec 40mg, la arm?sar 37,5mg.

Fosforil-colina ?i gliceril-fosforil-colina constituie con?inutul total

al fosforului existent în plasma seminal?. Gliceril-fosforil-colina este

secretat?, în principal, de epididim ?i se g?se?te în cantitate destul de

mare în sperma tuturor speciilor. În sperm?, gliceril-fosforil-colina se

g?se?te ca atare, dar ea este descompus? în elemente mai simple (colin?,

fosfoglicerol, glicerol liber) sub ac?iunea enzimelor secretate de aparatul

genital femel; din aceste considerente, gliceril-fosforil-colina constituie

o surs? de energie pentru spermi dup? depunerea lor în organele genitale

femele.

Prin determin?ri chimice, s-a constatat prezen?a în sperm? a vitaminelor

A,C,D, a vitaminelor din complexul B, a vitaminei PP. Dintre acestea

vitamina C este indispensabil? viabilit??ii spermilor, lipsa ei determinând

cre?terea procentului de infecunditate. Cantitatea de acid ascorbic în

sperm? este cu mult mai mare decât în sânge (4-14mg% în sperm? fa?? de 0,2-

0,4mg% în sânge). În 100g testicul se g?sesc urm?toarele cantit??i de

vitamina C: la taur – 29,39mg, la arm?sar 46mg, la iepure 14mg.

Sperma con?ine hormoni steroizi elabora?i de testicul. În sperma tuturor

masculilor se g?sesc hormoni androgeni, ?i în cantitate mai mic? – hormoni

estrogeni, cu excep?ia spermei de arm?sar, unde estrogenii sunt în

cantitate mai mare.

Lichidul seminal con?ine ?i Prostaglandin? F2alfa în concentra?ii care nu

dep??esc 100mg/ml ?i care, prin ac?iunea ocitocic? asupra miometrului,

favorizeaz? transportul spermilor în c?ile genitale femele.

Atât lichidul spermatic, cât ?i spermii con?in numeroase enzime cu

importan?? deosebit?, mai ales pentru activit??ile vitale ale celulelor

seminale. Din acestea fac parte: catalaza, fosfatazele, mucinaza, tripsina,

hialuronidaza etc.

Fosfatazele sunt enzime cu rol important în metabolismul glucidelor.

Activitatea fosfatazic? este mai intens? la masculii care beneficiaz? de un

regim ra?ional de hr?nire, îngrijire ?i exploatare, în timp ce la animalele

subalimentate, extenuate etc. activitatea fosfatazelor este mai redus?,

de?i concentra?ia spermei variaz? în limite normale. Fosfataza acid? este

secretat? în cea mai mare parte de glanda prostat?, fiind ca ?i fructoza,

un indiciu al activit??ii androgene. Fosfataza alcalin?, secretat?

îndeosebi de glandele seminale, intervine în procesul de hidroliz? a

fructozei.

Mucinaza este o enzim? secretat? de glandele anexe ale aparatului

genital, cu rol de a lichefia mucusul cervical care, în ultimele ore ale

c?ldurilor, este mai vâscos, constituind un mediu nefavorabil pentru

înaintarea spermilor depu?i în conductul genital.

Tripsina este o enzim? secretat? de glandele anexe, cu ac?iune mucolitic?

asupra gelului periovocitar. Se c?se?te în sperma p?s?rilor domestice (cu

excep?ia gânsacului), iar la animalele domestice este prezent? numai în

sperma de câine. Activitatea tripsinei este asem?n?toare hialurinidazei.

Hialuronidaza se formeaz? în epiteliul seminifer al testiculului la

animalul adult ?i se g?se?te în spermi, lipsind în plasm?. Cercet?rile

efectuate au confirmat ipoteza c? aceast? enzim? se afl? mai ales în capul

spermatozoidului. Hialuronidaza faciliteaz? procesul p?trunderii

spermatozoidului în ovul prin dislocarea celulelor foliculare care formeaz?

coroana radiat?; pentru denudarea ovulului de celulele foliculare este

necesar un num?r foarte mare de spermi care s? elibereze o cantitate

crescut? de hialuronidaz?.

Cunoa?terea compozi?iei chimice a spermei contribuie mult la preg?tirea

diluan?ilor care permit men?inerea ?i prelungirea viabilit??ii spermilor în

produsul conservat.

Morfologia spermului

Spre deosebire de celelalte celule din organismul animal, spermii sunt

celule flagelate, având atât potenalitate eriditar? patern?, cât ?i

proprietatea de a se mi?ca.

Pentru prima dat? spermii au fost observa?i în anul 1677 de c?tre

studentul Hamm din Leida, în sperma de om, iar doi ani mai târziu game?ii

au fost observa?i în sperma animalelor, de c?tre Leuwenhoech.

Celula spermatic? la animalele se deosebe?te de ovul ca m?rime, form? ?i

mobilitate. Lungimea spermului este de aproximativ de dou? ori mai mic?

decât diametrul ovulului, iar volumul gametului mascul este de circa 60000

ori mai mic decât cel al gametului femel. M?rimea spermilor variaz? în

limita de 50-80microni. Astfel, la taur ?i berbec lungimea spermului este

de 75-80microni, la ?ap – 60-65microni, la arm?sar 50-60microni ?i la vier

– 50-55microni.

Studiul morfologic al spermilor a fost posibil datorit? colora?iilor

vitale, tehnicilor biochimice ?i, îndeosebi microscopiei electronice.

Sub aspect morfologic spermul este format din: cap, gât, piesa

intermediar?, piesa principal? ?i piesa terminal?. Cele trei piese

(intermediar?, principal? ?i terminal?) alc?tuiesc la un loc flagelul sau

coada spermului.

Capul spermului la mamifere este ovoid, alungit, aplatizat ?i u?or

convex, cu grosimea maxim? la baz? ?i îngustat la vârf, având lungimea ?i

l??imea de 8-10 microni ?i respectiv – 4-4,5microni la taur, berbec ?i

vier, 5-7 ?i respectiv 2,7-4 microni la arm?sar, câine ?i cotoi; grosimea

spermilor la toate speciile este de 0,1-0,15 microni.

Din punct de vedere al structurilor chimice, capul spermului este format,

în special, din nucleoproteide ?i cantit??i mici de proteine libere, lipide

?i s?ruri. Nucleoproteidele con?in acid dezoxiribonucleic (AND) ?i o

protein? simpl?, care, în cazul mamiferelor este o histon?, iar în cazul

p?s?rilor – o protamin?. Histonele sunt reprezentate de circa 18

aminoacizi, dintre care arginina constituie aproximativ 25%. AND-ul

reprezint? circa 55% din substan?a uscat? a capului spermului, iar împreun?

cu histonele – 80-83%. În afar? de nucleoproteide capul spermului con?ine

?i lipoproteine (17-20%), care sunt concentrate în special, în acrozom.

În componen?a capului intr? mai multe forma?iuni: nucleul, acrozomul,

perforatorul, capi?onul sau furoul postnuclear, protuberan?ele bazale, fosa

de implanta?ie ?i membrana celular?.

Nucleul constituie partea principal? a capului spermului. Cromatina

nuclear? con?ine acidul dezoxiribonucleic (43%), care reprezint? depozitul

codificat al caracterelor ereditare, printre care figureaz? ?i cele de sex.

Partea anterioar? a membranei nucleare constituie membrana intern? a

acrozomului ?i formeaz? corpul acrozomului.

Aproximativ 60% din suprafa?a nucleului anterior este acoperit de

capi?onul acrozomului, care are un perete dublu de 0,1 micorni grosime ?i

încorporeaz? substan?a acrozomal?, corpusculii, corpul ?i vacuolele

acrozomale. Restul de 40% din nucleu ?i membrana nuclear?, de la zona

ecuatorial? spre baza capului este învelit de furoul nuclear. Prin forma

sa, acrozomul constituie la conturarea profilului caracteristic al

extremit??ii anterioare a capului spermului, pentru fiecare specie în

parte.

Perforatorul este o forma?iune dens? situat? între membrana nuclear? ?i

acrozom. I se atribuie rol în perforarea membranei ovulare în timpul

fecunda?iei.

Protuberan?ele bazale sunt ni?te forma?iuni semicirculare sau sferice

a?ezate în zona posterioar? a capului, în jurul fosei de implanta?ie,

respectiv în jurul inser?iei gâtului spermului.

Fosa de implanta?ie este o înfundare hemisferic? a p?r?ii posterioare a

nucleului, în care se g?se?te implantat? extremitatea apical? a

filamentului axial al cozii spermului.

Membrana multistrat celular? acoper? complet capul, corpul ?i coada

spermului, membrana extern? a acrozomului putându-se deta?a spontan în

coada epididimului la masculi cu absen?? sexual? îndelungat?; prin ruperea

membranei celulare ?i a membranei externe a înveli?ului acrozomului în zona

ecuatorial? se elibereaz? hialuronidaza necesar? penetr?rii ovulei.

Gâtul reprezint? piesa de leg?tur? dintre capul ?i coada spermului. Este

o forma?iune dintre capul ?i coada spermului. este o forma?iune foarte

scurt? dispus? între centriolul proximal ?i jum?tatea anterioar? a

centriolului distal. Teaca mitocondrial? de 0,1 microni î?i afl? originea

în granulele bazale ale capului, care genereaz? o structur? mitocondrial?

dublu spiralat? în sensul acelor de ceasornic, care se continu? în piesa

intermediar? pân? la inelul terminal Jensen.

În structura piesei intermediare, cu lungimea de 10-15 microni, intr?

fibrele filamentului axial care sunt dispuse astfel: 2 fibrile centrale, 9

fibrile sub?iri care constituie cercul intern ?i 9 fibrile groase formând

cercul extern. Filamentul axial este îmbr?cat de o c?ma?? mitocondrial?,

dispus? sub forma unui filament spiralat dublu. La exterior se g?se?te o

membran? bogat? în lipide. Aceasta provine din protoplasma celular?, în

special din resturile aparatului Golgi, grupate ini?ial la nivelul gâtului.

Treptat protoplasma se distribuie de-a lungul piesei intermediare; acest

proces are loc în timpul tranzitului epididimar ?i constituie unul din

fenomenele importante ale matur?rii spermului. În cazul când nu se produce

acest? disperare protoplasma grupat? la nivelul gâtului sau piesei

intermediare, constituie pic?tura protoplasmatic?. Prezen?a pic?turii

protoplasmatice este un indiciu al imaturit??ii spermului. Piesa

intermediar? este constituit? în cea mai mare parte din substan?e

lipoproteice. În ea se g?sesc grupate majoritatea enzimelor spermului.

Piesa intermediar? furnizeaz? energia necesar? proceselor metabolice din

spirala mitocondrial?.

Piesa principal? sau coada propriu-zis? (lung? de 35-45 microni ?i groas?

de 0,4-0,8 microni) este delimitat? de inelul lui Jensen, situat la

jum?tatea extern? a centriolului distal, ?i distal de piesa terminal?.

Fibrele din coada spermului, repartizate tot dup? formula 2+9+9 sunt

acoperite de un înveli? fibrilar spiralat alc?tuit dintr-o pereche

helicoidal? cu mai mult de 400 de înf??ur?ri.

Piesa terminal? are 3-4 microni lungime ?i este constituit? din por?iunea

terminal? a fibrelor acoperite cu membrana celular? ?i din care lipse?te

înveli?ul spiralat fibrilar al cozii spermului.

Coada spermului con?ine lipoproteine, proteine simple ?i lipide (circa

23%). În compozi?ia lipidelor intr? fosfolipide (73,3%), colesterin

(14,5%), gliceride (9,6%) ?i cear? (2,6%). Dintre substan?ele minerale cele

mai importante sunt fosforul, care ocup? 2,7% din substan?a uscat? a

spermului, sodiul, potasiul, calciul, magneziul ?i sulful.

Mi?carea, fenomenul fiziologic caracteristic spermului, este rezultatul

contractilit??ii fibrelor din filamentul axial. Rolul cel mai important îl

au fibrele din cercul extern. Se sus?ine, c? punctul de plecare al

contractilit??ii se afl? în granulele bazale de la nivelul gâtului. Energia

este furnizat? de moleculele mici, care se distrug în procesul de

contractilitate ?i sunt ref?cute de mitocondriile filamentului axial.

Propriet??ile biologice ale spermei

Reu?ita îns?mân??rilor artificiale este legat? de viabilitatea ?i

capacitatea fecundant? a spermei, care, la rândul s?u, este asigurat? de

propriet??ile biologice ale materialului seminal. Principalele

caracteristici biologice ale spermei sunt: mobilitatea aglutinarea ?i

metabolismul spermilor.

Mobilitatea reprezint? una din caracteristicile principale ale spermilor,

prin care ace?tia se deosebesc de celelalte celule ale organismului.

Mobilitatea reprezint? un factor indispensabil viabilit??ii spermilor.

Mobilitatea ?i viabilitatea spermilor necesit? utilizarea energiei

chimice ?i transformarea ei în energie biologic?. Mi?carea spermului în

baza energiei biologice, se datoreaz? por?iunii sale terminale, care are o

structur? similar? ciliatelor ?i flagelatelor. Mi?carea game?ilor este

determinat? de contrac?iile cozii (flagelului) ?i de rotirea spermului în

jurul axei sale longitudinale. Prin contrac?iile cozii se asigur? mi?carea

de avansare, iar capul, prin forma sa u?or exavat? (convex?) determin?

rotirea în jurul axei sale longitudinale. În felul acesta, spermul execut?

mi?carea de «sfredelire ?i înaintare».

Spermii pot realiza trei feluri de mi?c?ri:

. de înaintare sau rectiline

. circular? sau «în manej»

. de pendulare sau vibratoare

Pentru mamifere ?i p?s?ri mi?carea de înaintare este considerat? normal?,

pe când mi?c?rile circular? ?i vibratoare sunt anormale.

La aprecierea spermei se ?ine seama îndeosebi de mobilitatea spermilor

determinat? de viteza cu care ace?tia înainteaz? în câmpul microscopic,

precum ?i de procentul de spermi capabili s? execute aceast? mi?care.

Viteza de înaintare a spermiilor variaz? în func?ie de specie, de

intervalul de timp când se examineaz? sperma dup? recoltare, de pH-ul

spermei de temperatura mediului ambiant etc. pe specii, viteza medie de

înaintare pe minut este urm?toarea: la arm?sar – 5,22 mm, la taur – 4,02

mm, la berbec – 3 mm, la câine – 2,08 mm. Aceste date sunt posibile la un

pH al spermei caracteristic spermei ?i la temperatura obi?nuit? a

organismului animal (37-38(C).

Aglutinarea spermilor const? în alipirea sau încleierea acestora, sub

form? de rozet? sau dezordonat? ca urmare a diminu?rii sau pierderii totale

a sarcinii electrice negative. Aglutinarea este reversibil?, în cazul când

spermii se reunesc în form? de rozet?, alipindu-se numai de capul, iar

mobilitatea cozii este p?strat? ?i ireversibil?, când game?ii se alipesc de

toat? suprafa?a celular? ?i r?mân imobiliza?i (aglutinare dezordonat? sau

total?).

Sc?derea sau absen?a sarcinii electrice negative are loc la apari?ia în

sperm? a particulelor înc?rcate cu sarcin? electric? pozitiv?. Aglutinarea

spermilor se produce mai ales la cre?terea concentra?iei ionilor de

hidrogen ca urmare a acumul?rii în mediu a acidului lactic. Astfel, într-un

mediu cu aciditate sc?zut? (pH 5-6,4) spermii se adun? sub form? de rozet?,

iar când aciditatea este mai mare se produce aglutinarea dezordonat?

(total?) a spermilor ?i ace?tea nu mai fac mi?c?ri. Aglutinarea spermilor

apare u?or în prezen?a ionilor metalelor polivalente, precum ?i sub

ac?iunea aglutininelor spermatice, prezente în materialul seminal ?i în

vaginul femelei. Formarea aglutininelor spermatice este reac?ia

organismului femel la p?trunderea parenteral? a proteinelor spermatice.

Prin urmare, la femelele tinere, nulipare aglutininele lipsesc sau sunt

într-o cantitate mic?, pe când la femelele îns?mân?ate ?i mai ales la cele

multipare aglutininele sunt în cantit??i mari. Posibilitatea aglutin?rii

spermilor trebuie luat? în considerare ?i la utilizarea diluan?ilor lapte-

ou sau la ad?ugarea în diluan?i a plasmei sanguine.

Aglutinarea spermilor poate fi prevenit? prin reac?ia de antiaglutinare.

În condi?ii naturale, în conductul genital femel aglutinarea spermilor este

prevenit? de antiaglutininele, care se con?in în lichidul folicular al

ovarului ?i în sperma masculului (în secre?ia prostatic?). Datorit? acestor

particularit??i aglutinarea spermilor la animalele s?n?toase se

înregistreaz? rar.

Metabolismul

Reprezint? procesul biologic fundamental prin care se asigur? energia

necesar? mobilit??ii ?i viabilit??ii spermilor. Substan?ele energetice se

g?sesc în spermi sau în plasma seminal?, ceea ce demonstreaz? existen?a a

dou? surse energetice. Astfel, s-a demonstrat c? produsele metabolice se

produc atât la nivelul spermilor, cât ?i în plasma seminal?. Spermii pot

utiliza energia chimic? necesar? mobilit??ii ?i viabilit??ii în mediul

anaerob, dar ?i în cel aerob.

Metabolismul în mediul aerob. La baza metabolismului aerob st? mecanismul

glicolitic. El se caracterizeaz? prin activitate respiratorie intens?

înso?it? de diminuarea progresiv? a fructozei ?i apari?ia în sperm? a

acidului lactic. În mediul aerob spermii folosesc ca substrat energetic

glucidele ?i în primul rând, fructoza. Ca rezultat al metabolismului apare

acidul lactic. O parte din fructoz? este oxidat? pân? la stadiul de CO2 ?i

H2O. Rezult? c? în condi?ii de aerobioz? spermii manifest? ?i activitate

respiratorie (consum de oxigen), a c?rei intensitate depinde în mare m?sur?

de concentra?ia spermei. Astfel, volumul de oxigen (mm3) consumat în decurs

de o or? la temperatura de 20(C de c?tre 100 milioane de spermi variaz? în

func?ie de specie:

La taur – 3,4

La berbec – 8,4

La arm?sar – 4,3

La vier – 7,2

Coborârea temperaturii spermei pân? la 10(C reduce intensitatea

activit??ii respiratorii de 2 ori. La temperatura de 0(C activitatea

respiratorie a spermilor se manifest? foarte slab. Cre?terea acidit??ii

mediului inhib? respira?ia, iar alcalinizarea mediului o intensific?.

Spermii u?or oxideaz? ?i sorbitolul, secretat de glandele seminale.

Acesta serve?te, de asemenea, ca surs? energetic? pentru spermi. În anumite

cantit??i sorbitolul în spermi se formeaz? din fructoz? ?i glucoz?.

Deoarece fructoza se con?ine în cantit??i mai mari în sperma rumeg?toarelor

?i cantitatea de sorbitol este mai mare în sperma acestor reproduc?tori: la

taur – 10-136 mg%, la berbec – 26-120 mg%, la vier – 6-18 mg% ?i la arm?sar

20-60 mg%.

Activitatea respiratorie la spermi se produce datorit? enzimelor în

special sub influen?a citocromoxidazei. În prezent în sperm? a fost

descoperit întregul complex de fermen?i oxidan?i. Cantitatea enzimelor din

sperm? variaz? în func?ie de specie: cantitatea enzimelor din sperma de

arm?sar ?i vier este de câteva ori mai mare decât din sperma

rumeg?toarelor.

De obicei, în procesul de metabolism, spermii folosesc substan?ele

energetice (zah?rurile) care se g?sesc în plasma seminal?; în cazul

epuiz?rii rezervelor din sperm?, game?ii folosesc fosfolipidele care

constituie principala surs? de energie intracelular?. Mai mult se

utilizeaz? fosfolipidele din sperma berbecului, probabil de aceea c? în

sperma acestuia rezervele de zah?r se epuizeaz? în 3-6 ore.

Etapele mecanismului fosfolipidic decurg dup? urm?toarea schem? general?:

- degradarea hidrolitic? a fosfolipidelor;

- oxidarea acizilor gra?i.

Acest tip de metabolism în care se folosesc numai substan?e energetice

intracelulare, denumit ?i metabolism endogen, nu este înso?it de formarea

acidului lactic.

Spermii sunt celule care fac parte din anaerobii facultativi, adic?

game?ii se pot mi?ca atât în condi?ii de aerobioz?, cât ?i în condi?ii de

anaerobioz?.

În sperma masculilor de tip vaginal de îns?mân?are natural? (taur,

berbec) se con?in cantit??i importante de zaharuri (pân? la 1500 mg%), pe

când în sperma reproduc?torilor de tip uterin de mont? natural? se

eviden?iaz? numai urme de zah?r, de aceea spermii la aceste specii nu sunt

capabili, sau manifest? o capacitate slab? de glicoliz?.

Metabolismul în mediul anaerob. În condi?ii de anaerobioz?, substratul

energetic al spermilor este preluat numai din mediul ambiant, adic? din

plasma seminal?. Ca ?i în mediul aerob, spermii folosesc ca substrat

energetic monozaharidele: fructoza, glucoza ?i manoza, rolul cel mai

important avându-l fructoza. Între glicoliza aerob? ?i anaerob? exist?

urm?toarea deosebire esen?ial?: în glicoliza aerob? o parte din acidul

lactic rezultat prin descompunerea monozaharidului este oxidat? mai departe

pân? la ob?inerea de H2O ?i CO2, constituind prin aceasta o surs? de

energie suplimentar?, care duce la sc?derea consumului de monozaharide; în

glicoliza anaerob? acidul lactic, care constituie produsul final al

glicolizei, nu mai sufer? în continuare procesul de oxidare.

În sperma animalelor domestice, eliberarea de energie se face pe baza

proceselor oxidative ?i glicolitice. La taur, berbec ?i ?ap, fiindc? sperma

este bogat? în glucide ?i s?rac? în electroli?i, au loc ambele procese (de

intensitate egal?). La arm?sar, vier ?i câine, specii la care sperma este

s?rac? în glucide ?i bogat? în electroli?i, predomin? procesele oxidative.

Intensitatea mecanismului glucolitic este mai mare la un pH de 7,6; în

cazul acidul?rii mediului pân? la pH 6,4 sau la alcalinizarea acestuia

procesul de glicoliz? sl?be?te.

Principalul glucid din sperm? este fructoza. Secretat? în cea mai mare

parte de glandele seminale ea constituie sursa principal? de energie pentru

spermi. De aceea, în spermii, care se g?sesc în canalele ?i epididimul

testicular procesul de fructoliz? nu are loc.

La ad?ugarea în sperm? a glucozei coeficientul de respira?ie cre?te, ceea

ce denot? intensificarea utiliz?rii zah?rului de c?tre spermi. Spermul este

o celul? cu permeabilitate ridicat? ?i permite trecerea din plasm? a

zah?rului, de aceea includerea în compozi?ia mediilor de dilu?ie a

zah?rurilor prelunge?te viabilitatea game?ilor, prevenind totodat?

epuizarea rezervelor energetice proprii. Prin membrana celular? a spermului

u?or trece glucoza sau fructoza, mai greu trec dizaharidele ?i este

impermebil? pentru zaharuri fosforilate.

Din problemele complicate ale metabolismului spermilor, pentru aplicarea

practic? a îns?mân??rilor artificiale este important c? game?ii mamiferelor

în mediul ambiant sunt capabili s? consume oxigen ?i glucoz?, iar în cazul

prezen?ei zah?rului ace?tea pot tr?i ?i se mi?ca ?i f?r? oxigen. Astfel, în

condi?ii de anaerobioz? spermii tr?iesc mai mult decât în prezen?a

oxigenului. Pe aceast? capacitate a spermilor se bazeaz? metoda de p?strare

a spermei sub un strat de ulei de vazelin?, care limiteaz? aera?ia, iar

prin urmare ?i procesele de oxidare.

Odat? cu acumularea acidului lactic spermii trec într-o stare de

anabioz?; la alcalinizarea mediului ?i ridicarea temperaturii mobilitatea

game?ilor se restabile?te. Anabioza acid? poate fi folosit? la conservarea

spermei. Trecerea spermilor în st?ri de anabioz? permite m?rirea termenului

de p?strare a spermei în afara organismului pân? la câteva zile.

Prin înc?lzire sau alcalinizarea mediului spermii se scot din starea de

anabioz?.

Dup? cum am men?ionat mai sus, una din caracteristicile principale ale

spermilor este mobilitatea, adic? capacitatea de a se mi?ca activ pe baza

energiei provenit? din mecanismul glicolitic ?i activitatea respiratorie.

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3


© 2010 Ñîâðåìåííûå ðåôåðàòû