Ðåôåðàòû

Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ - ÷àñòü 2

Vaginul artificial pentru arm?sar se deosebe?te de cel utilizat la alte

specii prin dimendsiunile mai mari. Tubul vaginal este confec?ionat din

tabl? zincat?, aluminiu sau mase plastice, având lungimea de 55 cm,

diametrul interior la un cap?t de 16 cm, iar la cel?lalt de 13 cm. Corpul

vaginului este prev?zut cu un mâner ce serve?te la manipularea

dispozitivului.

Preg?tirea pentru recoltare const? în sp?larea ?i dezinfectarea riguroas?

a penisului ?i furoului.

Preg?tirea partenerei pentru recoltare const? în conten?ionarea acesteia

cu ajutorul platlogelor ?i iava?alei; baza cozii se înf??oar? cu o band? de

tifon. Arm?sarul este introdus în sala de recoltare de doi îngrijitori cu

ajutorul a dou? pene de c?p?stru. Tehnicianul ce recolteaz? sperma, se

a?eaz? în partea dreapt? a iepei ?i ?ine cu mâna dreapt? vaginul artificial

sprijinit de grupa acesteia sub un unghi de 35-40(C. Când arm?sarul face

saltul, operatorul cu mâna stâng? prinde penisul de la baz? ?i îl dirijeaz?

în lumenul vaginului. Dup? ejaculare vaginul artificial împreun? cu penisul

se dirijeaz? cu paharul colector în jos, pentru ca sperma s? se scurg? pe

pere?ii ei. În a?a pozi?ie vaginul artificial se ?ine pân? se termin?

eliminarea spermei. Eliminarea spermei la arm?sar este înso?it? de

încetarea mi?c?rilor de copula?ie ?i a contrac?iei ritmice a mu?chilor

bazei cozii. Ejacularea la arm?sar dureaz? 10-20 secunde, iar volumul

ejaculatului constituie 50-100 ml.

Dup? recoltare sperma se filtreaz? printr-un tifon steril, pentru

îndep?rtarea smegmei ?i masei gelatinoase existente în ejaculat (secre?ia

veziculelor seminale).

Recoltarea spermei la vier

La vier sperma poate fi recoltat? cu vaginul artificial ?i prin

masturba?i (metoda manual?). Spre deosebire de alte specii, la suine se

realizeaz? u?or recoltarea solitar?, pe manechin.

Recoltarea spermei cu vaginul artificial

Vaginul artificial pentru vier, spre deosebire de vaginul altor specii,

prezint? unele particularit??i, cu toate c? principalele p?r?i componente

sunt acelea?i: tubul vaginal, c?ma?a vaginal?, tubul prelungitor de cele

mai multe ori se folose?te o bucat? de c?ma?? vaginal? din vaginul

artificial pentru tauri. De obicei tubul vaginal, confec?ionat din cauciuc,

are lungimea de 30 cm, diametrul de 8-10 cm. C?ma?a vaginal? are lungimea

de 40-45 cm, iar tubul prelungitor de 20-25 cm. Recipientul colector cu

capacitatea de 500-1000 ml este confec?ionat din sticl? (un borcan

obi?nuit) sau material plastic cu pere?ii dubli, între care se toarn? ap?

cald?. Pentru îndep?rtarea frac?iunii gelatinoase din sperm? (secretul

glandelor bulbo-uretrale), la gura recipientului colector se ata?eaz? un

filtru de material plastic sau o bucat? de tifon, care se fixeaz? cu un

inel de cauciuc.

Recoltarea spermei la vier se face pe un manechin de porc, confec?ionat

din scândur? ?i acoperit cu mu?ama. În interiorul manechinului este

prev?zut un dispozitiv special, unde se a?eaz? vaginul preg?tit.

Dispozitivul pentru vaginul artificial se înc?lze?te cu l?mpi electrice.

Pe pere?ii laterali ai manechinului se monteaz? dou? cuie de lemn pentru

sprijinirea membrelor anterioare ale vierului în timpul saltului. Pentru

deprinderea vierului s? îndeplineasc? salturi pe manechin la început se

admit câteva monte cu scroafe aflate în c?lduri, ulterior scroafa se

înlocuie?te cu un manechin acoperit cu o piele scoas? de pe o scroaf?

s?n?toas? sacrificat?. Reflexele sexuale se înt?resc dup? 1-3 salturi pe

manechin, înso?ite de reflexul ejacul?rii. Unii masculi reproduc?tori

repede manifest? reflexele sexuale pe manechin dac? în prezen?a lor se

recolteaz? sperm? de la vierii deja deprin?i s? efectueze saltul pe

manechin. Reproduc?torii de asemenea bine manifest? reflexele sexuale pe

manechin, dac? cel din urm? este stropit cu sperm? de vier sau secre?ia din

vaginul unei scroafe în c?lduri. Manechinul, dup? fiecare recoltare, se

spal? cu ap? cald? ?i s?pun, se ?terge cu un prosop, apoi se dezinfecteaz?

cu o solu?ie de 2% de cloramin? sau 3% de peroxid de hidrogen.

Metoda manual? de recoltare a spermei

Este o metod? simpl? ?i nu necesit? o aparatur? complicat?, permi?ând

ob?inerea de ejaculate de bun? calitate. Ea se efectueaz? tot pe manechin.

Imediat dup? saltul ?i îmbr??i?area manechinului vierul execut? câteva

mi?c?ri de încercare a intromisiunii. În acest moment operatorul fixeaz?

extremitatea spiralat? a penisului cu mâna acoperit? cu o m?nu?? din

cauciuc. Fixarea manual? a organului copulator des?vâr?e?te erec?ia,

completa sa exteriorizare fiind facilitat? de trac?ionarea moderat? a

penisului, care este dirijat anterolateral ?i ventral.

Ejacularea la vier începe aproape imediat dup? contactul penisului cu

mâna recoltatorului, dureaz? în medie 4-6 minute, timp în care vierul

donator este lini?tit ?i îmbr??i?eaz? cu putere manechinul.

Ejaculatul va fi recoltat într-un pahar colector la 38-40(C, avându-se

grij? ca paharul s? fie acoperit cu un tifon, care re?ine partea

gelatinoas? (secre?ia bulbo-uretral?). De asemenea, primele frac?iuni ale

ejaculatului (frac?iunea prespermatic?, lipsit? de spermi ?i cu con?inut

ridicat de microorganisme) se vor înl?tura colectând numai, odat? cu

apari?ia primelor jeturi «l?ptoase», sperma bogat? în spermi.

Recoltarea spermei de la berbec

Recoltarea spermei de la berbec, în mod obi?nuit, se execut? cu ajutorul

vaginului artificial ?i numai în cazuri excep?ionale, mai ales în scop

experimental, se realizeaz? prin electrocutare.

Recoltarea spermei cu vaginul artificial

Vaginul artificial pentru prelevarea spermei la berbeci are lungimea de

20 cm ?i diametrul de 5 cm. Pentru provocarea ejacul?rii este necesar?

asigurarea unei temperaturi de 41-44(C ?i a unei presiuni de 40-60 mm

coloan? de mercur; din punct de vedere concep?ional acest dispozitiv este

identic cu cel utilizat la taurine.

Recoltarea spermei la berbec se face în camera de recoltare amenajat?,

unde este adus? o oaie în c?lduri sau un castrat, care trebuie conten?ionat

într-un travaliu. Tehnicianul se a?eaz? în partea dreapt? a berbecului,

stând pe genunchiul drept, iar cu mâna dreapt? ?ine vaginul artificial

apropiat de crupa animalului, sub un unghi de 35(. În acest timp mâna

stâng? o ?ine pe furoul berbecului. Când masculul face saltul pe femel?

(castrat), operatorul dirijeaz? penisul spre lumenul vaginului artificial.

La pu?in timp dup? ce penisul a fost introdus, berbecul efectueaz? brusc

mi?c?rile caracteristice reflexului de ejaculare. Masa spermatic? este

proiectat? în paharul colector. Odat? cu coborârea masculului de pe femel?,

vaginul artificial se scoate de pe penis, se dirijeaz? cu paharul colector

în jos ?i se ?ine în pozi?ie vertical? pentru ca sperma r?mas? pe pere?ii

camerei s? se scurg? în paharul colector. Dup? aceasta paharul colector se

scoate ?i se transmite în laborator.

Recoltarea spermei prin electroejaculare

La berbeci, electroejacularea prezint? unele deosebiri fa?? de tehnica

descris? la taurine. Berbecii se fixeaz? în decubit lateral drept, de

obicei pe o scar?, ce se a?eaz? pe sol sau masa de lucru. Se face toaleta

regiunii furoului cu o solu?ie de bicarbonat de sodiu, se extrage penisul

din furou, ac?ionând asupra flexiunii sigmoidale, se fixeaz? cu o me??

steril?, ce se trece pe la baza glandului, astfel ca apendicele vermiform

s? fie introdus în recipientul colector.

Dispozitivul bipolar anal, cu lungimea de 30 cm ?i diametrul de 2 cm se

inser? în rect pân? în dreptul regiunii lombare, circa 15 cm (se stabile?te

contactul electric, dându-se excita?ii electrice în serii de câte 5 secunde

la intervale de 10 secunde. Sperma este ejaculat? dup? 3-5 reprize,

deoarece actul se produce f?r? erec?ie. Berbecii reac?ioneaz? mai promt la

electroejaculare.

Dispozitivul se conecteaz? la o surs? de curent electric continuu cu

valori ale tensiunii de 2,5 ?i 8 vol?i.

Examinarea ?i aprecierea spermei

Pentru aprecierea fertilit??ii unui reproduc?tor, controlul calit??ii

materialului seminal constituie un factor esen?ial. Fecunditatea unui

mascul este în func?ie de cantitatea ?i calitatea spermei. No?iunea de

calitate a spermei se refer? la însu?irile macro- ?i microscopice ale

ejaculatului, corelate cu fertilitatea spermilor.

Importan?a controlului ?i evalu?rii ejaculatelor rezult? din:

. necesitatea cunoa?terii calit??ii ejaculatelor înainte de a se proceda

la diluare, în vederea excluderii celor necorespunz?toare;

. necesitatea stabilirii gradului de dilu?ie optim, al fiec?rui ejaculat

în parte;

. necesitatea verific?rii calit??ii spermei diluate atât la diferite

etape de prelucrare, cât ?i în urma conserv?rii;

. necesitatea aprecierii calit??ii de reproduc?tori la masculii folosi?i

la monta natural?.

Pentru evaluarea cantit??ii ?i calit??ii spermei (ejaculatelor) se

folosesc metodele de laborator, care pot fi:

. macroscopice;

. microscopice;

. biochimice;

. bacteriologice.

Aprecierea definitiv? a fecundit??ii unui mascul reproduc?tor se va face

în urma ob?inerii rezultatului probei biologice, coroborat? cu capacitatea

productiv? a descenden?ilor (testul dup? descendent?).

Controlul spermei prin metode de laborator

Indiferent de scopul în care s-a realizat, dup? prelevare sperma este

examinat? pentru evaluarea însu?irilor macroscopice ?i microscopice. Acest

examen se efectueaz? imediat dup? recoltare, prin asigurarea tuturor

cerin?elor pentru a men?ine sperma «in vitro» ?i a nu deteriora calitatea

acesteia.

În acest scop:

. se va utiliza un echipament curat, f?r? urme de substan?e chimice

(alcool, antiseptice de orice fel), agent lubrifiant, lichid

prepu?ial, ap? sau urin?;

. sticl?ria de laborator trebuie s? fie confec?ionat? din sticl? neutr?,

curat?, sterilizat? ?i înc?lzit? pân? la temperatura fiziologic? (37-

38(C);

. ejaculatul nu se va expune la lumina solar? direct? ?i se va evita

varia?ia de temperatur? a ejaculatului care determin? ?ocarea termic?

a spermilor.

Examenul macroscopic

Prin examen macroscopic se apreciaz? volumul ejaculatului, culoarea

spermei, mirosul, densitatea ?i prezen?a valurilor spermatice.

Volumul ejaculatului

Volumul ejaculatului difer? în func?ie de specie, iar în cadrul speciei

de la o ras? la alta ?i chiar la acela?i reproduc?tor, de la un ejaculat la

altul. Deterinarea volumului ejaculatului se poate stabili în paharul

colector sau în cilindrii grada?i.

În condi?ii optime de recoltare, volumul ejaculatului se men?ine în

limite constante. Utilizarea unor metode de stimulare sexual?, cum ar fi

prezen?a unei femele în c?lduri, masarea transrectal? a anexelor aparatului

genital al masculilor ?i altele, pot m?ri volumul ejaculatului ?i num?rul

de spermi din sperm?. La masculii tineri volumul ejaculatului este mai

redus, în compara?ie cu cel al masculilor adul?i.

Din contra, aplicarea unor tehnici de recoltare neadecvate, o frecven??

ridicat? a recolt?rilor, starea de boal?, inflama?ia unor anexe ale

aparatului genital, precum ?i al?i factori, cum ar fi alimenta?ia,

între?inerea ?i exploatarea nera?ional? pot provoca reducerea volumului

materialului seminal (oligospermatismul) sau chiar sistarea complet? a

ejacul?rii (aspermatismul).

De?i în practica îns?mân??rilor artificiale s-au stabilit valori minime

ale principalelor însu?iri ale spermei, mai jos de care ejaculatele nu se

prelucreaz?, fecunditatea masculilor nu este afectat? de sc?derea volumului

spermei, renun?area la prelucrarea lor este motivat? din punct de vedere

economic.

Culoarea spermei

Culoarea spermei difer? pu?in de la o specie la alta, dar se afl? în

corela?ie strâns? cu concentra?ia de spermi: la taur ?i berbec este alb?

sau asb-crem?; la vier este alb?-l?ptoas?, cu reflexe alb?strui; la arm?sar

este albicioas?, u?or cenu?ie ?i opac?; la câne sperma are un aspect apos

?i u?or tulbure, fiind semitransparent?.

Abaterile de la aspectul ?i culoarea considerate normale se datoreaz?:

- culoarea maronie apare în orhite ?i se datoreaz? pigmen?ilor sanguini;

- culoarea roz-ro?ietic? a spermei eviden?iaz? prezen?a în ejaculat a

sângelui care extravazeaz? din tractusul genital, uretr? sau penis;

- culoarea g?lbuie denot? c? sperma este amestecat? cu urin?;

- flocoanele de puroi modific? culoarea spermei conferindu-i

ejaculatului un aspect neomogen; ele provin din ampulele canalelor

deferente sau glandele anexe ale aparatului genital;

- infec?iile cu Pseudomonas spiralis modific? în galben-verzui culoarea

spermei.

În toate aceste cazuri sperma nu poate fi folosit?.

Mirosul spermei

Este specific ?i se aseam?n? cu cel al mucilagiului de amidon. În cazul

când sperma prezint? alte mirosuri care nu corespund cu cel men?ionat,

acest lucru indic? prezen?a unor procese inflamatoare la nivelul c?ilor

genitale ?i, în acest caz, se modific? ?i culoarea.

Aprecierea valorilor spermatice

La unele specii prin examen macroscopic, în func?ie de densitatea ?i

mobilitatea spermilor se poate constata prezen?a valurilor, de diferite

intensit??i, provocate de mi?c?rile game?ilor. Acest lucru este vizibil în

sperma deas?, proasp?t recoltat?, la rumeg?toare, care prezint? particule

fine în continu? mi?care (mai ales la berbec), asem?n?toare cu ni?te

valuri, care se agit? în paharul colector sau într-o lam? exavat?. Sperma

mijlocie ?i rar? nu prezint? valuri spermatice.

Examenul microscopic al spermei

Acest examen furnizeaz? date mai sigure despre calitatea ejaculatului ?i

permite s? se aprecieze densitatea ?i concentra?ia spermei, mobilitatea

spermilor, procentul de spermi viabili, teratologici sau imaturi etc.

Aprecierea densit??ii spermei

Densitatea spermilor în sperm? difer? de la o specie la alta, iar în

cadrul speciei se constat? varia?ii între reproduc?tori ?i chiar la acela?i

reproduc?tor între dou? ejaculate. Stabilirea densit??ii spermei const? în

aprecierea la microscop a distan?ei dintre doi spermi. Cu o pipet? steril?

se ia o pic?tur? de sperm? ?i se pune pe o lam? degrest? înc?lzit? sau pe o

pl?cu?? înc?lzitoare. Lama se acoper? cu o lamel?, având grij? s? nu se

formeze între ele bule de aer. Astfel preg?tite, se examineaz? cel pu?in ¾

câmpuri microscopice. În func?ie de distan?ele dintre doi game?i, se

deosebesc mai multe categorii de sperm?:

Sperma dens? se noteaz? cu «D», câmpul microscopic este plin cu spermi,

distan?a dintre game?i este mai mic? decât lungimea capului unui sperm. Se

constat? o concentra?ie de peste 1 miliard de spermi la un mililitru.

Sperma mijlocie (M), are o concentra?ie de 0,5-1 miliard de spermi pe ml,

iar distan?a dintre doi spermi este egal? cu lungimea capului unui gamet.

Sperma rarefiat? (R) corespunde unei concentra?ii mai mici de sub 0,5

miliarde spermi/ml; distan?a dintre doi spermi este mai mare decât lungimea

capului, ajungând pân? la lungimea unui gamet.

Sperma foarte rar? (oligospermie) (O) prezint? doar câ?iva spermi în

câmpul microscopic.

Azoospermie (A) denot? lipsa spermilor din sperm?.

În mod normal, la taur, berbec ?i ?ap se întâlne?te sperm? dens? ?i

mijlocie, iar la vier ?i arm?sar – sperm? rar?. La vier se poate întâlni

sperm? mijlocie când recoltarea spermei se întrerupe înainte de frac?iunea

postspermatic?. La p?s?ri sperma este deas?.

Determinarea concentra?iei spermei.

Concentra?ia spermilor pe unitatea de m?sur?, de obicei miliarde pe

milimetru, are mare importan?? în procesul de prelucrare a materialului

seminal. De num?rul de spermi din ejaculat ?i de mobilitatea lor depinde

gradul de dilu?ie a spermei.

Aprecierea concentra?iei spermilor dintr-un ejaculat se poate realiza

prin metoda hemocitocolorimetric?, fotocolorimetric?, electronic? etc.

Metoda hemocitometric?

Se bazeaz? pe principiul similar cu cel de apreciere a elementelor

figurate din sânge, folosindu-se camerele de num?rat de tip Goreaev, Thoma,

Burker etc. ?i pipetele Potain.

În pipeta Potain se aspir? sperm? pân? la diviziunea de 0,5 ?i se

completeaz? cu o solu?ie de clorur? de sodiu 3%, pân? la diviziunea 101

(pentru sperma de berbec ?i taur) sau 11 (pentru sperma de vier ?i

arm?sar). Pipeta se men?ine în pozi?ie vertical? pentru a se evita formarea

bulelor de aer. În continuare se prind capetele pipetei între pulpa

degetului mare ?i a celui mijlociu ?i se agit? bine con?inutul acesteia,

pentru a se face omogenizarea lui cu ajutorul m?rgelelor (albe sau ro?ii)

care se g?sesc în ampula pipetei. Se elimin? 2-3 pic?turi de sperm? diluat?

?i apoi se depune o pic?tur? pe re?eaua camerei de num?rat Goreaev pe care,

în prealabil, s-a a?ezat o lamel?.

Se procedeaz? în continuare la num?rarea spermilor din 5 p?trate mari

(respectiv 80 de p?tr??ele), luate în diagonala re?elei.

Concentra?ia de spermi în sperm?/mm3 se calculeaz? dup? formula:

[pic], în care:

N – num?rul de spermi num?ra?i în 5 p?trate;

I – în?l?imea sau adâncimea camerei (1/10mm);

S – suprafa?a unui p?tr??el (1/400 mm2);

D – gradul de dilu?ie a spermei (1/200 pentru sperma de taur ?i berbec ?i

1/20 pentru sperma de vier ?i arm?sar);

n – num?rul p?tr??elelor în care s-au num?rat spermii (80).

În cazul spermei de taur ?i berbec, cu gradul de dilu?ie de 1/200,

înlocuind formula se ob?ine: [pic] sau [pic], sau formula simplificat?

este: C=Nx10000 ?i pentru a afla num?rul de spermi într-un mililitru de

sperm?, rezultatul se înmul?e?te cu 1000.

În cazul spermei de vier ?i arm?sar, cu gradul de dilu?ie de 1/20,

formula simplificat? pentru aprecierea concentra?iei game?ilor este:

C=Nx1000, iar pentru exprimarea concentra?iei în spermi/ml rezultatul de

asemenea ob?inut se mai înmul?e?te cu 1000.

Metoda fotocolorimetric?

Este o metod? rapid? de num?rare care se bazeaz? pe diferitele grade de

opacitate pe care le are sperma pus? în fa?a unui fascicul de lumin? ce

trece prin dreptul unei celule fotoelectrice.

În practic? se folosesc fie fotocolorimetre ce indic? direct num?rul de

spermi în miliarde, fie fotocolorimetre ce trebuie în prealabil etalonate

prin m?sur?tori repetate executate prin metoda hemocitometric?.

Metoda electronic?

Principiul metodei se bazeaz? pe modificarea de c?tre spermi a câmpului

electronic creat de 2 electrozi din platin?, plasa?i într-un capilar de

pasaj al spermei. Exist? diferite tipuri de aparate electronice cel mai

utilizat fiind tipul Coulter.

Aprecierea mobilit??ii spermilor

Mobilitatea spermilor se apreciaz? în func?ie de mi?c?rile spermilor,

care se pot urm?ri cu u?urin?? în câmpul microscopic. În func?ie de

aspectul mi?c?rilor, într-o pic?tur? de sperm? aplicat? pe o lam? ?i

acoperit? cu o lamel?, la temperatura fiziologic?, putem întâlni mai multe

categorii de spermi ?i anume:

- spermi cu mi?care de înaintare sau rectilinie;

- spermi cu mi?c?ri circulare sau «în manej»;

- spermi cu mi?c?ri vibratorii sau ondulatorii;

- spermi f?r? mi?c?ri (mor?i).

Posed? fecunditate numai spermii care au mi?c?ri de retropulsie

(pendulare), «în manej» ?i cei imobili.

În cazul când to?i spermii din câmpul microscopic sunt imobili (mor?i),

sperma respectiv? se noteaz? cu «N» (necrospermie).

Deoarece o mare varietate de factori fizico-chimici ?i biologici

afecteaz? mobilitatea spermilor, examinarea spermei trebuie efectuat?

imediat dup? recoltare, evitându-se varia?iile de temperatur? (?ocul

termic), poluarea cu ap?, urin?, alte substan?e chimice, lubrefian?i etc.

La speciile cu sperm? foarte deas? (berbecul), pentru facilitarea

examin?rii microscopice a spermei este indicat? diluarea materialului

seminal cu o solu?ie citrat? sau cu clorur? de sodiu, sol. 1%.

Pentru aprecierea mobilit??ii spermilor, la noi în republic? se folose?te

sistemul notelor de la 10 la 1.

Conform acestui sistem, aprecierea activit??ii sau mobilit??ii spermilor

se face astfel:

10 puncte – când to?i spermii au mi?care rectilinie;

9 puncte – când 90% au mi?care de înaintare;

8 puncte – când 80% au mi?care de înaintare;

…2 puncte – când 20% au mi?care de înaintare.

În mod obi?nuit, se admit pentru prelucrare ejaculatele notate cu cel

pu?in 8 puncte la taur ?i berbec ?i 6-7 puncte la vier ?i arm?sar, (60-80%

spermi cu mi?c?ri active de înaintare).

Spermii care prezint? altfel de mi?c?ri (circulatorii, ondulatorii,

retrograde împreun? cu cei cu mi?c?ri de înaintare foarte lente sau agonice

primesc aceea?i apreciere ca ?i spermii mor?i.

Examenul morfologic al spermilor

În sperma reproduc?torilor domestici se întâlnesc frecvent, în propor?ii

variabile, spermi cu diferite anomalii (teratologici), precum ?i spermi

imaturi, care pot influen?a negativ fecunditatea, când procentul acestora

dep??e?te anumite limite. Pentru acest motiv, examenul spermei trebuie

completat ?i cu determinarea raportului de spermi teratologici ?i imaturi.

Anomaliile morfologice ale game?ilor se pot încadra în:

- anomalii primare, determinate de tulburarea spermiogenezei, având o

localizare în tubii seminiferi, pân? la ajungerea în epididim ?i

constau în alterarea morfologic? ?i structural? a capului spermului;

- anomalii secundare, care se produc în epididim datorit? stagn?rii

prelugite la acest nivel, sau sunt efecte ale ac?iunii unor factori

termici (?ocul termic), chimici sau mecanici din timpul ejacul?rii ?i

manipul?rii spermei. Anomaliile secundare vizeaz? alterarea piesei

intermediare sau a cozii game?ilor.

Anomaliile capului pot fi de form? ?i m?rime ?i se refer? la micro- ?i

macrocefalie, spermi cu capul dublu sau multiplu, cap alungit ?i îngust, în

form? de par?, neregulat ?i mic – sferic. Alte anomalii ale capului

spermului constau în cap deta?at (liber) ?i invaginarea înveli?ului

nuclear.

Anomaliile acrozomului se refer? la: acrozom aplatizat, incomplet, curbat

sau deta?at.

Piesele intermediare anormale pot fi: îngro?ate, r?sucite, cu noduri

duble, gât filiform ?i cu pic?tura protoplasmatic? proximal? sau distal?.

În procesul matur?rii epididimare a spermilor pic?turile protoplasmatice

migreaz? de la gât spre extremitatea distal? a piesei intermediare ?i

dispare de regul? înaintea ejacul?rii; aceast? migrare a pic?turii

protoplasmatice se realizeaz? în capul epididimului. Într-un ejaculat

normal, procentul spermilor cu pic?tura protoplasmatic? (imaturi) nu

trebuie s? dep??easc? 2-3% la berbec ?i taur ?i 10% la vier ?i arm?sar.

Dep??irea acestui procent denot? epiuizarea sexual? a masculilor.

Afec?iunile epididimului altereaz? conforma?ia normal? a piesei

intermediare, fapt care reduce mobilitatea spermilor ?i se asociaz? cu

infecunditatea.

Examenul morfologic al spermilor poate depista unele forme de anomalii

ale cozii: cozi duble sau r?sucite, scurte sau absente, pic?turi

protoplasmatice localizate proximal sau distal.

Dup? datele din literatura de specialitate, procentul maxim de spermi

anormali (teratologici) admi?i în sperma de taur este de 18%, inclusiv 3-4%

cu anomalii ale capului, 4-10% - la piesa intermediar? ?i 0,5-2% - la coada

spermului.

Berbecii cu o fecunditate normal? nu dep??esc 14% inciden?? a spermilor

anormali; vierii ?i arm?sarii au în medie 20% de spermi teratologici.

Determinarea spermilor anormali se face prin utilizarea diferitor metode

de colorare, care permit atât aprecierea de ansamblu a game?ilor, cât ?i

anumitelor aspecte legate de structura lor. Determinarea spermilor cu

anomalii primare sau secundare sau a celor imaturi, se poate face prin

efectuarea unor frotiuri din sperm?, care apoi se coloreaz? cu: Giemsa

rapid, fuxin? Pfeiffer, solu?ie albastru de metilen 1%, eozin? 5%,

hematoxilin? etc.

Din sperma proasp?t recoltat? se prepar? mai multe frotiuri, care se

fixeaz? prin uscare la aer sau în alcool 96(, timp de 2 minute. Dup? fixare

se procedeaz? la colorarea cu o solu?ie din cele men?ionate timp de 3-5

minute. Frotiurile colorate se spal? sub un jet mic de ap?, se usuc? ?i

apoi se examineaz? la microscop cu putere de m?rire de 200-400 ori. În

timpul examenului microscopic se noteaz? separat num?rul de spermi normali

?i al celor cu anomalii, pân? se examineaz? cca 500 spermi. Pe baza

num?rului de spermi examina?i se calculeaz? propor?ia dintre cei anormali

?i normali.

Determinarea propor?iei de spermi vii ?i mor?i

Se poate realiza printr-o colora?ie intravital?, compus? din 3 gr citrat

de sodiu, 100 ml ap? distilat?, 1 gr eozin? ?i 5 gr negrozin?. Membrana

celular? a spermilor mor?i devine permeabil? la eozin?, astfel c? ace?tia

se coloreaz? în ro?u, în compara?ie cu spermii vii, care r?mân necolora?i.

Calculul acestei propor?ii rezult? din num?rarea a 100-500 celule

spermatice ?i exprimarea procentual? a game?ilor vii ?i mor?i dintr-un

ejaculat.

Teste biochimice pentru aprecierea calit??ii spermei

În practica îns?mân??rilor artificiale, testele biochimice sunt pu?in

folosite, totu?i cu valoare de diagnostic sunt: testele de rezisten??

termic?, rezisten?a la solu?ii hipertonice ?i testul reducerii albastrului

de metilen.

Proba biologic?

Rolul hot?râtor în analiza spermei îl are aprecierea fecundit??ii

spermilor, realizat? prin proba biologic?. Concep?ia (fecunditatea) depinde

de gradul de înrudire al femelei cu masculul, de starea s?n?t??ii

reproduc?torilor (femelei ?i masculului), condi?iile de alimenta?ie ?i

între?inere etc. De aceea, pentru aprecierea fecundit??ii unui reproduc?tor

se alege un grup de femele tinere, nulipare, cu stare de s?n?tate perfect?,

care se monteaz? sau se îns?mân?eaz? artificial cu sperma masculului

respectiv. Dup? num?rul femelelor devenite gestante se fac concluzii asupra

capacit??ii de fecundare a reproduc?torului. Astfel, se consider? normal?

sperma unui reproduc?tor care realizeaz? instalarea gesta?iei, dup? prima

îns?mân?are, la 70-75% din femele.

Diluarea spermei

Diluarea ?i conservarea materialului seminal sunt opera?ii prin care se

asigur? men?inerea viabilit??ii ?i puterii fecundative a spermilor un timp

variabil în afara c?ilor genitale.

Practicarea îns?mân??rilor artificiale arat? c? într-un diluant bine

preg?tit ?i ales spermii î?i p?streaz? viabilitatea ?i celelalte însu?iri

biologice un timp mai mult mai îndelungat decât în mediul natural. Aceasta

se explic? prin urm?toarele.

În primul rând, plasma seminal?, constituit? din secre?iile anexelor

testiculare ?i ale glandelor anexe ale aparatului genital nu serve?te ca

mediu ideal pentru p?strarea spermilor în afara organismului. Secre?ia slab

alcalin? a prostatei stimuleaz? mobilitatea spermiilor, care pân? la acest

moment se aflau în canalul epididimar, în stare de anabioz?. Acest fenomen

este important pentru a asigura înaintarea spermilor prin c?ile genitale

femele ?i fecundarea normal? a ovulelor. Îns?, activarea mobilit??ii ?i

men?inerea viabilit??ii spermilor de c?tre produsul de secre?ie al

glandelor anexe este înso?it? de distrugerea tegumentului lipoproteic al

spermilor sub ac?iunea ionilor de Na+ ?i K-, care se con?in în plasma

seminal?. Ionii de Na+ ?i alte metale neutralizeaz? înc?rc?tura electric?

negativ? a spermilor ?i provoac? aglutinarea lor.

Alt? cauz? care duce la peirea spermilor în afara organismului este

diminuarea resurselor energetice pentru metabolismul celulelor spermatice

?i, în primul rând, al zaharurilor. Glucoza este considerat? surs?

principal? de energie a spermilor atât în mediu aerob, cât ?i în cel aerob.

La sperma cu o concentra?ie ridicat? ?i bogat? în fructoz? (taur, berbec)

se constat? diminuarea într-un timp foarte scurt a pH-ului rezultat din

acumularea acidului lactic, deci din fructoliz?. Ritmul cre?terii

acidit??ii dup? ejaculare are o semnifica?ie important?; acidul lactic

ac?ioneaz? negativ asupra spermilor, iar concentra?iile mari îi omoar?.

Sc?derea sau absen?a sarcinii electrice, care are loc mai ales în urma

acidifierii mediului, este urmat?, de asemenea, de aglutinarea spermilor.

Unul din factorii importan?i ai mediului care ac?ioneaz? asupra spermilor

este temperatura. La coborâre brusc?, mai ales sub +18(C spermii sunt

supu?i ?ocului termic ?i mor.

Prin urmare, cauzele concrete care duc la peirea spermilor în afara

c?ilor genitale sunt:

. subnutri?ia spermilor ca urmare a epuiz?rii rezervelor energetice din

game?i ?i plasma seminal?;

. intoxica?ia spermilor cu produsele metabolice;

. deteriorarea tegumentului lipoproteic, exfolierea membranei celulei

spermatice ?i pierderea sarcinii electrice negative datorit?

acumul?rii în plasma seminal? a acidului lactic;

. ac?iunea negativ? asupra spermilor a bacteriotoxinelor ?i

bacteriolizinelor;

. varia?iile de temperatur? care provoac? ?ocul termic.

De aceea, pentru prelungirea viabilit??ii spermilor în afara organismului

se impune:

. reducerea activit??ii cinetice a celulelor spermatice;

. asigurarea game?ilor cu substan?e nutritive;

. protejarea spermilor de distrugerea tegumentului lipoproteic ?i al

membranei celulei spermatice;

. diminuarea intoxica?iei spermilor prin diluarea plasmei seminale.

Toate aceste condi?ii le asigur? mediile de dilu?ie care con?in

ingridien?i cu propriet??i protectoare, nutritive, neutralizante etc.

În afar? de asigurarea mediilor favorabile pentru prelungirea

viabilit??ii spermilor «in vitro», diluarea spermei urm?re?te ?i alte

obiective, printre care: cre?terea volumului total al ejaculatului ?i

posibilitatea de a îns?mân?a un num?r cât mai mare de femele dintr-un

ejaculat.

Principiul ?tiin?ific care st? la baza dilu?rii spermei este acela c? din

num?rul total de spermi depu?i de un mascul în c?ile genitale feminine prin

mont?, numai un procent mic de spermi (la taur circa 5%) particip? la

fecundarea ovulului, iar restul mor. În practic? s-a demonstrat c? pentru a

ob?ine o rat? normal? de fecundare la vac? spre exemplu, pentru îns?mân?are

sunt necesare într-o doz? de sperm? diluat?, 12-25 milioane de spermi vii,

îns? conform cercet?rilor mai recente, numai 10 mln ?i chiar 5 milioane de

game?i. Rezult? c? la stabilirea gradului de dilu?ie a materialului seminal

trebuie s? se rezerveze, pentru o doz? de inoculare, un minim de 10-12

milioane de spermi cu mi?c?ri active de înaintare.

Se admit pentru diluare ?i conservare numai ejaculatele care se

încadreaz? în anumi?i parametri, în func?ie de specie, a?a cum rezult? din

tabelul urm?tor.

Valorile medii ?i minimale ale principalelor însu?iri ale spermei admise

pentru diluare

|Specia |Volumul |Concentra?ia |Mobilitatea |Procentul |

| |ejaculatului (ml)|spermei (miliarde|spermilor |maxim de |

| | |spermi/ml) |(puncte) |spermi |

| | | | |anormali |

| |Media|Minim |Media|Minim |Media|Minim | |

| | |admisibil | |admisibil | |admisibil | |

|Taur |4,0 |3,0 |1,2 |0,6 |9 |8 |18 |

|Berbec |1,0 |0,6 |3,0 |2,0 |9 |8 |14 |

|Arm?sar|75,0 |40,0 |0,12 |0,05 |6-7 |5 |20 |

|Vier |250,0|150,0 |0,15 |0,1 |7-8 |7 |20 |

Condi?iile pe care trebuie s? le îndeplineasc? un diluant pentru

conservarea spermei

Men?inerea fecundit??ii unei sperme un timp mai îndelungat dup? recoltare

este în func?ie de calitatea diluantului ?i metoda de conservare.

În procesul de prelucrare a materialului seminal se utilizeaz? solu?ii

diluante, care trebuie s? întruneasc? urm?toarele propriet??i:

. s? fie izoterme – temperatura solu?iei diluante, a sticl?riei diverse

cu care sperma intr? în contact în timpul procesului trebuie s? aib?

valori apropiate, evitându-se astfel deteriorarea mobilit??ii prin ?oc

termic;

. s? fie izoterme cu sperma – presiunea osmotic? adecvat? a diluantului

se regleaz? prin echilibrarea cantitativ? a ingredien?ilor; citratul

de sodiu realizeaz? un mediu izotonic cu sperma;

. s? aib? un pH apropiat de cel al plasmei seminale (6,2-6,8 pentru

sperma de taur ?i berbec ?i 7,0-7,2 pentru cea de vier ?i arm?sar);

. s? con?in? substan?e nutritive pentru spermi; adaosul de glucoz?,

fructoz? sau alte hexoze la diluant reprezint? substratul energetic

pentru metabolismul anaerob al celulelor spermatice; al?turi de alte

ingrediente, acestea permit prelungirea semnificativ? a duratei de

via?? a spermilor. Fosfolipidele din lapte, lecitina ?i lipoproteinele

din g?lbenu?ul de ou reprezint? componentele nutritive ?i

spermioprotectoare.

Tot în g?lbenu?ul de ou se remarc? prezen?a triptofanului, tirozinei ?i

fenilalaninei, care au rol important în procesele de dezaminare oxidativ?

din sperm?, iar colesterolul ?i carotenul stimuleaz? activitatea succinic?,

malic? ?i gliceroaldehid-3-fosfat-dehidrogenazic? în spermi. Al?i compu?i

din g?lbenu? ac?ioneaz? ca protectori ai enzimelor sulfhidrilice, servind

în cadrul proceselor oxidative ?i ca factori antiaglutinan?i în sperm?;

. s? con?in? substan?e crioprotectoare – crioprotec?ia este asigurat? de

glicerin?, g?lbenu?ul de ou, lapte sau dimetilsulfoxid, substan?e care

împiedic? cristalizarea apei de constitu?ie ?i pe aceast? cale,

deteriorarea ireversibil? a membranei celulare a spermilor în timpul

congel?rii.

. s? posede o ac?iune bacteriostatic? ?i chiar bactericid? – adaosul de

antibiotice sau sulfamide în concentra?ii bacteriostatice împiedic?

multiplicarea microorganismelor din sperm?, proces care determin?

elaborarea unor endo- ?i exotoxine bacteriene, ambele extrem de toxice

pentru celulele spermatice.

Apa din componen?a diluantului trebuie s? fie distilat? sau deionizat?,

deoarece ionii metalelor au un efect toxic asupra spermilor, în caz contrar

se utilizeaz? substan?e chelatoare, care complexeaz? ace?ti ioni.

Clasificarea diluan?ilor pentru sperm?

Clasificarea diluan?ilor se face dup? urm?toarele criterii: compozi?ie,

scopul ?i specia la care se utilizeaz?.

Dup? scopul în care sunt folosi?i diluan?ii pot fi clasifica?i în felul

urm?tor:

. diluan?i pentru conservarea spermei la temperatura camerei;

. diluan?i pentru conservarea spermei prin refrigerare;

. diluan?i pentru conservarea spermei prin congelare.

În func?ie de compozi?ie diluan?ii se împart în urm?toarele grupe:

1 – diluan?i salini (cristaloizi). Se bazeaz? pe folosirea substan?elor

chimice (citra?i, fosfa?i, tarta?i, sulfa?i etc.) la care se adaug?

g?lbenu? de ou pentru protejarea spermilor de ?ocul termic ?i glucide

(glucoz?, fructoz?, lactoz? etc.). La ora actual? diluan?ii salini sunt cei

mai utiliza?i pe plan mondial, încât ei prezint? 70% din num?rul total,

folosi?i la conservarea spermei. Exemplific?m câ?iva diluan?i salini:

Diluan?i cu g?lbenu? de ou

Ap? distilat? 100 ml

Citrat de sodiu + 2H2O 2,9 grame

G?lbenu? de ou 20%

Se prepar? solu?ie salin? din 29 grame citrat de sodiu ?i 1 litru de ap?

bidistilat?, apoi se sterilizeaz? prin fierbere sau autoclavare. În ziua

dilu?rii spermei se adaug? 20% g?lbenu? de ou proasp?t. La întregul diluant

apoi se adaug? antibiotice: 1000 UI penicilin? ?i 500-1000 gama

dehidrostreptomicin?. Se pot folosi concentra?ii diferite de citrat de

sodiu: 3,2-3,6% în loc de 2,9 gr%.

G?lbenu? de ou citratat ?i glucoz?

Citrat de sodiu (Na3C6H5O7) cristalizat cu 2 H2O 1,15 gr

Glucoz? anhidr? 3,00 gr

Ap? distilat? 100,0 ml

G?lbenu? de ou 20,0 ml

G?lbenu? de ou citratat ?i fosfatat

Fosfat acid de potasiu (PO4H2K) 0,2 gr

Fosfat acid de sodiu (PO4HNa) cristalizat

cu 2 molecule de H2O 2,0 gr

Ap? distilat? ad. 100 ml

Dup? r?cire se adaug? g?lbenu? de ou 20-25%

G?lbenu? de ou citratat cu glicerin?

În diluantul cu g?lbenu? de ou citratat se adaug? 2-10% glicerin? pur?.

Dup? 3 zile de conservare, acest diluant prezint? o fecunda?ie mai bun?

decât a diluantului g?lbenu? de ou citratat neglicerinat.

Diluantul TRIS cu g?lbenu? de ou glicerinat, fructoz? ?i acid citric

Tris hidroximetil-aminometan 6,056 gr

Acid citric 3,0 gr

Fructoz? 2,5 gr

Ap? distilat? 166,320 gr

Dup? prepararea solu?iei se înc?lze?te la 90(C, apoi se r?ce?te ?i se

împarte în dou? jum?t??i egale. Înainte de folosirea uneia din p?r?i se

adaug? 15,840 grame de ap? bidistilat?, 25 grame g?lbenu? de ou proasp?t,

0,1 grame streptomicin? ?i 100000 UI penicilin? G. La cealalt? parte a

diluantului se adaug? 19,68 grame glicerin? pro analisis, 25 grame g?lbenu?

de ou proasp?t, 0,1 grame streptomicin? ?i 100000 UI penicilin? G; pH

trebuie s? fie ajustat la 6,85.

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3


© 2010 Ñîâðåìåííûå ðåôåðàòû