Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ
seminale. Celulele Sertoli au un rol de nutri?ie a celulelor seminale,
constituie un suport, îndeplinesc o func?ie fagocitar? a resturilor
celulare ?i secret? estrogeni.
Celulele seminale se g?sesc în celulele Sertoli, cele mai pu?in evoluate
(spermiogoniile) c?tre baza epiteliului ?i cele mai evoluate spre lumenul
tubului seminifer.
Linia seminal? din celulele Sertoli este reprezentat? de spermiogonii,
spermiocite primare ?i secundare, spermide ?i spermi.
Canalul epididimar. Toate conurile eferente se unesc într-un canal
flexuos, lung, care contureaz? baza structural? a epididimului.
Epididimul (epididymis) este un organ alungit, prezint? trei forma?iuni:
capul, corpul ?i coada.
La taur, berbec ?i ?ap epididimul prezint? un cap foarte dezvoltat ?i
turtit, care acoper? extremitatea superioar? a testiculului. Corpul
epididimului ader? mult la marginea posterioar? a testiculului. Coada
epididimului, aderent? la extremitatea inferioar? a gonadei, formeaz? un
apendice rotunjit ?i se deta?eaz? de testicul. Aceast? form? a cozii
epididimului, la rumeg?toare, permite rezec?ia în scopul cre?rii masculilor
genitostimulatori.
La arm?sar, vier ?i câine epididimul acoper? marginea dorso-lateral? a
testiculului. Coada epididimului la aceste specii (vier ?i câine) este
dispus? la polul postero-superior al gonadei.
Capul epididimului este reprezentat de conurile eferente care se unesc
într-un canal flexuos – canalul epididimar (ductus epididymis).
Canalul epididimar, foarte flexuos, constituie baza structural? a
corpului epididimar ?i este lung de 7-8m la berbec, 40-50m la taur, 70-80m
la arm?sar ?i 64m la vier. Pe m?sur? ce se apropie de coada epididimului,
flexiunile sunt mai pu?ine, iar lumenul devine mai larg, astfel încât
canalul epididimar devine un adev?rat depizit pentru spermi, 76% din
ace?tia g?sindu-se în coada epididimului.
Canalul epididimar, în afara func?iei de transport ?i depozitare, asigur?
maturarea. Procesul de maturare are loc în medie 7-9zile.
Canalul epididimar este format dintr-un epiteliu pseudostratificat ciliat
ce se g?se?te pe o membran? bazal? sub care se observ? o lam? sub?ire de
?esut conjunctiv. Musculoasa este reprezentat? de un strat muscular neted
circular, care devine mai gros spre coada epididimului. Celulele
epiteliului epididimar au un rol secretor.
La nivelul cozii epididimului canalul epididimar se l?rge?te ?i, f?r? o
delimitare precis?, trece în canalul deferent, care intr? în compozi?ia
cordonului testicular.
Cordonul testicular (funiculus spermaticus), este organul de suspendare
al gonadei mascule ?i este format din artera ?i vena testicular?, filete
nervoase, cremasterul ?i canalul deferent. Este acoperit în totalitate de
peritoneul visceral. Lungimea cordonului testicular variaz? în raport cu
specia animalelor ?i pozi?ia testiculelor. Astfel, la rumeg?toare,
funiculul testicular este relativ lung, iar la cabaline – scurt. Vierul,
câinele ?i iepurele au un cordon testicular lung.
Canalul deferent (ductus deferens) este un conduct lung, aproape
rectiliniu, care ia na?tere la nivelul cozii epididimului din canalul
epididimar, f?r? o delimitare precis?, trece pe la nivelul marginii
epididimare a testiculului, particip? la formarea cordonului testicular ?i
p?trunde în cavitatea abdominal? prin inelul inghinal superior, orientându-
se spre gâtul vezicii urinare ?i deschizându-se în uretr?.
Canalul deferent are trei por?iuni: funicular?, abdominal? ?i pelvian?.
În zona dorsal? a vezicii urinare, la taur, berbec, ?ap ?i arm?sar canalul
deferent formeaz? o dilata?ie alungit? (ampula ductus deferentis) cu o
lungime de 12-15cm ?i diametrul de 4-8mm. La taur u?or se palpeaz? prin
explora?ie transrectal?. Aceast? forma?iune lipse?te la vier ?i este redus?
ca volum la câine. La taur, berbec ?i ?ap ampulele deferen?iale servesc ca
rezervor pentru acumularea spermiilor în perioada excita?iei sexuale ?i,
prin masajul lor, se poate provoca ejacularea. Histologic canalul deferent
prezint? o mucoas? c?ptu?it? cu celule de tip glandular (la vier lipsesc),
un strat muscular ?i o seroas?. Celulele glandulare elimin? un secret care
se înl?tur? la spermi în timpul ejacul?rii.
Canalul ejaculator. Este por?iunea terminal? a c?ilor genitale propriu-
zise ?i rezult? din unirea extremit??ii caudale a canalului scurt de câ?iva
milimetri ?i lipse?te la speciile care nu au glande seminale (carnivore,
roz?toare). Fiecare canal ejaculator se deschide la nivelul unui pliu
longitudinal al mucoasei uretrale.
Uretra este un conduct comun al aparatului genital ?i celui urinar;
uretra la mascul are dou? por?iuni: uretra intrapelvin? ?i uretra
extrapelvin?.
Por?iunea intrapelvin? este delimitat? anterior de gâtul vezicii urinare
?i, posterior, de arcada ischiatic?. Se g?se?te pe plan?eul bazinului ?i
este în contact strâns cu glandele anexe ale aparatului genital.
Peretele uretrei pelvine este format din mucoas?, stratul vascular
(cavernos) ?i musculoas?. Stratul cavernos este structurat dintr-un plex
bogat de vene foarte ramificate ce prezint? un adev?rat ?esut erectil. În
?estutul conjunctiv dintre vene se g?sesc numeroase fibre musculare netede.
În timpul excita?iei sexuale corpul cavernos se umple cu sânge, se umfl?
?i, ca rezultat, lumenul uretrei se l?rge?te, înlesnind deplasarea spermei.
Por?iunea extrapelvin? sau uretra penian? se întinde de la arcada
ischiatic? pân? la vârful penisului, unde se deschide prin meatul urinar.
Glandele anexe ale aparatului genital mascul
Aparatul genital mascul este dotat cu o serie de glande cu secre?ie
extern?, care asigur? prin produsul lor formarea spermei. Aceste glande, în
cea mai mare parte, sunt a?ezate la nivelul uretrei intrapelvine: glandele
seminale, prostata ?i glandele bulbo-uretrale.
În peretele uretrei peniene se g?sesc o serie de glande mici, glandele
lui Littre.
Glandele anexe ale aparatului genital mascul sunt endocrine dependente.
Se dezvolt? la pubertate ?i involueaz? foarte mult dup? castrare.
Glandele seminale (glandulae vezicularis) sunt forma?iuin pare a?ezate pe
de o parte ?i de alta a canalelor deferente, deasupra gâtului vezicii
urinare (lipsesc la carnivore ?i roz?toare).
La arm?sar glandele seminale au aspectul unor pungi piriforme lungi de 10-
15cm ?i cu un diametru ce poate atinge lungimea de 3-6cm. La taur glanda
este foarte doselat?, de culoare cenu?ie, lung? de 12-15cm, lat? de 3-4cm
?i groas? de 2-3cm; la berbec ?i ?ap glandele seminale au lungimea de 4-5cm
?i respectiv – 3-4cm. La vier glanda seminal? este cea mai voluminoas?
dintre glandele accesorii ale aparatului genital (12-15cm în lungime).
Peretele glandei seminale este format din trei straturi: mucoasa,
musculoasa ?i adventicea.
Glandele reprezint? o larg? cavitate central?, c?ptu?it? cu un epiteliu
cu numeroase cripte în care se deschid glandele de tip tubulo-alveolar.
Musculoasa este format? din dou? straturi foarte fine de fibre musculare
netede (intern circular ?i extern longitudinal) ?i are rolul de a elimina
secre?ia.
Adventicea este reprezentat? de un strat sub?ire de ?esut conjunctiv ?i
con?ine o serie de microganglioni simpatici.
Glanda prostat? (gl. prostata) este o forma?iune impar?, prezent? la
toate speciile, a?ezat? în fa?a cranio-dorsal? a uretrei intrapelvine.
Glanda este format? din corpul prostatei (fac excep?ie berbecul ?i ?apul)
?i por?iunea diseminat? (cu excep?ia arm?sarului). La arm?sar prostata,
foarte bine dezvoltat?, este de culoare galben? ?i formeaz? doi lobi
laterali volumino?i (5-8cm lungime, 3-5cm l??ime) ?i un istm. La taur
corpul prostatei este redus, lung de 1,5cm, lat de 3-4cm ?i gros de 1,5cm;
por?iunea diseminat?, gland? de tip tubulo-alveolar, se întinde pe toat?
lungimea uretrei pelvine. La berbec ?i ?ap glanda este reprezentat?
exclusiv prin tubulo-acinii disemina?i radial în peretele uretrei. La vier
prostata este format? dintr-un corp prostatic foarte mic 2-3cm ?i 25g
greutate) ?i o por?iune diseminat?.
Prostata î?i vars? con?inutul în uretr? prin intermediul a 10-20canale
excretoare.
Glandele bulbouretrale (gl. bulbourethralis) sunt pare, de form? ovoidal?
?i se g?sesc de o parte ?i de alta a uretrei, imediat înaintea arcadei
ischiatice. Lipsesc la câine. La arm?sar ?i taur glanda bulbo-uretral? este
de m?rimea unei nuci (2,8-3cm) în lungime ?i 1,8-2cm în grosime). Palpa?ia
acestor glande prin traversul rectului e imposibil?, deoarece sunt
acoperite de mu?chiul bulbo-cavernos. La berbec ?i ?ap glandele
bulbourentrale sunt de 2-2,5 ori mai mici. Glanda bulbo-uretral? este
foarte dezvoltat? la vier. Are form? conic?, turtit? dorso-ventral ?i se
întinde de la arcada ischiatic? pân? la vârful vezicii seminale (are 12-
18cm în lungime, 3-5cm în l??ime ?i 2-3cm în grosime). Greutatea glandei
este de 150-200g. La arm?sar, taur, berbec ?i ?ap secre?ia bulbo-uretral? e
de o consisten?? apos-seroas?. La vier consisten?a este vâscoas?. Canalele
excretorii se deschid în canalul uro-genital.
Penisul (penis) sau organul copulator al masculului este alc?tuit din
r?d?cin?, corp ?i gland penian.
R?d?cina penisului este alc?tuit? din dou? ramuri (bra?e), care se inser?
pe jum?tatea corespunz?toare a arcadei ischiatice ?i este acoperit? de
mu?chiul ischiocavernos.
Ramurile, unindu-se, dau na?tere corpului penian. Corpul penisului are o
form? rectilinie (la rumeg?toare ?i suine prezint? o dubl? inflexiune – S-
ul penian) ?i este orientat înainte, printre coapse pân? la regiunea
ombilical? (la motan ?i iepuroi penisul este orientat caudal).
Corpul penian, constituit din corpul cavernos, uretr? ?i corpul spongios
al uretrei, are o form? cilindric?, u?or turtit? lateral. Se afl? în raport
cu marginea sa superioar?, cu peretele ventral al bazinului ?i abdomenului.
Marginea sa inferioar? este rotunjit? ?i ad?poste?te uretra spongioas?,
acoperit? în totalitate de mu?chiul bulbocavernos la arm?sar ?i numai
par?ial la celelalte specii.
La exterior corpul penisului este acoperit de o tunic? fibroas? –
albugineea, sub care se g?sesc doi corpi cilindrici caverno?i, delimita?i
de un sept penian conjunctiv. Septul penian este complet la carnivore ?i
iepure ?i incomplet sau perforat de numeroase orificii la celelalte
mamifere domestice. În ?an?ul ventral se afl? uretra ?i corpul spongios
periuretral.
Ca structur? histologic?, corpul cavernos este dotat cu o albuginee
extern? groas?, format? din fibre colagene ?i elastice, dispuse în dou?
straturi: circular intern ?i longitudinal extern. Din albuginee ?i septum
se deta?eaz? trabecule care formeaz? cavit??i (caverne) c?ptu?ite cu un
endoteliu. Cavit??ile trabeculare, mici la periferia corpului cavernos ?i
lungi în profunzime, sunt interpuse între arterele aferente ?i unele
aferente, endoteliul lor fiind o continuare a endoteliului vascular.
Corpul spongios al penisului (?esutul spongios uretral) este dispus în
jurul uretrei, fiind îmbr?cat de o albuginee fin? care con?ine, pe fa?a sa
intern?, fibre musculare netede dispuse circular. Cavit??ile sanguine sunt
delimitate de trabecule conjunctive constituite din fibre elastice, celule
musculare netede ?i fibre rare de colagen ?i sunt c?ptu?ite la interior de
un endoteliu. Ele se deschid în plexul venos al mucoasei uretrale.
Raportul dintre cavernele ?esutului erectil ?i scheletul conjunctiv
trabecular al corpului cavernos determin? dou? tipuri de penis: tipul
fibroelastic ?i tipul cavernos-muscular.
Tipul de penis fibro-elastic este caracterizat prin dominarea scheletului
trabecular conjunctiv ?i a unei albuginei groase, pu?in extensibil?.
Penisul este lung, formeaz? o flexur? sigmoidal?, are o rigiditate sporit?,
iar erec?ia este asigurat? de desfacerea S-ului penian (rumeg?toare,
suine).
Penisul de tip cavernos-muscular are un ?esut cavernos mai dezvoltat ?i o
albuginee mai sub?ire. Structurile erectile în stare de repaus sunt moi ?i
compresibile, iar în timpul erec?iei penisul devine dur, se alunge?te ?i se
m?re?te în volum.
Extremitatea anterioar? a penisului constituie glandul (capul penisului)
?i este reprezentat de o forma?iune mai mult sau mai pu?in evident? (în
func?ie de specie), delimitat? de restul penisului printr-o u?oar?
strangula?ie, colul glandului. Uretra, care se deschide la polul apical al
capului penisului, la unele specii prezint? o prelungire - processus
uretrae.
La arm?sar penisul are forma cilindric?, cu o lungime de 50-60cm în
repaus ?i 80-90cm în erec?ie; diametrul în repaus este de 4-6cm, iar în
erec?ie poate ajunge la 8-10cm. Por?iunea liber? a penisului este acoperit?
de un tegument sub?ire, de culoare neagr? sau marmorat?; la baza cavit??ii
furoului formeaz? un pliu circular – inelul prepu?ial.
Glandul este bine dezvoltat, prezint? un corp cavernos desinest?t?tor, de
aspectul unei ciuperci, devine foarte voluminos în erec?ie. În cazul în
care erec?ia glandului se produce înaintea intromisiunii, aceasta nu mai
poate avea loc din cauza dimensiunii exagerate a glandului. Glandul este
separat de restul por?iuini libere printr-un col evident ?i prezint?
circular o margine proeminent? – coroana glandului. Pe partea sa anterioar?
se g?se?te o adâncitur? – fosa glandului, în care se g?se?te por?iunea
terminal? a uretrei – procesul uretral, lung de 2-2,5cm.
Penisul taurului este lung de 100-170cm, dar este sub?ire în compara?ie
cu cel al arm?sarului. Înainte de a se angaja între bursele testiculare,
formeaz? o dubl? inflexiune – "S"-ul penian, pe curbura inferioar? a c?ruia
se ata?eaz? cei doi mu?chi netezi retractori ai penisului.
La taur, pe gâtul glandului, slab dezvoltat, este un ligament, care este
orientat c?tre capul penisului, în stânga. Procesul uretral nu dep??e?te
glandul penian.
La berbec ?i ?ap glandul este mai bine dezvoltat, asimetric ?i prezint?
la nivelul gâtului doi tuberculi. Uretra dep??e?te mult glandul (cu 3-4cm),
formând un apendice vermiform.
Glandul la ?ap are numai un tubercul stâng, iar apendicele vermiform este
mai scurt.
Penisul la vier este lung de 50-60cm, de tipul fibro-elastic, formeaz?
"S"-ul penian, dar acesta este situat înaintea burselor testiculare.
Por?iunea liber? a penisului, lipsit? de gland, este u?or ascu?it? ?i
r?sucit? spre stânga, în form? de sfredel. Aceast? structur? faciliteaz?
p?trunderea penisului printre papilele cervixului scroafei. În timpul
actului coital, ejacularea efectuându-se intrauterin.
Organul copulator al câinelui prezint? deosebiri esen?iale. Este lung de
15-20cm, por?iunea liber? reprezentând cam jum?tate din lungimea total?.
Corpul cavernos, baza anatomic? a por?iunii fixe a penisului, are o form?
conic?, cu un ?an? ventral în care se g?se?te uretra, un rafeu longitudinal
complet (doi corpi caverno?i). La nivelul por?iunii libere, corpul cavernos
este înlocuit de osul penian cu lungimea de 8-12cm, care are form? conic?,
este prev?zut cu un jgheab longitudinal ventral pentru uretr? ?i se termin?
anterior printr-un cordon fibros ce ajunge pân? la vârful penisului. Osul
penian este acoperit în totalitate de expansiunea ?esutului erectil
(spongios) al uretrei care formeaz? un gland foarte dezvoltat. Glandul se
îngusteaz? la mijloc, formând astfel partea anterioar?, parte alungit? a
glandului, ?i partea posterioar?, bulbii glandului.
Bulbii glandului sunt foarte dezvolta?i ?i intrarea lor în erec?ie, dup?
intromisiune, asigur? (al?turi de contrac?ia musculaturii vestibulului
vaginal al femelei), prelungirea actului coital.
Vârful glandului este ascu?it, orientat în jos, sub el se deschide
uretra.
Prepu?iul sau furoul (praepu?ium) la taur, berbec, ?ap, vier ?i câine
prezint? o cut? a pieii abdomenului în care este ad?postit? por?iunea
liber? a penisului. Are forma unei cavit??i tubulare, prev?zut? la
extremitatea cranial? cu o deschidere circular? – orificiul prepu?ial, iar
la cea posterioar? – închis?, ca un fund de sac. Ca structur?, prepu?iul
este format din tegumentul extern, prezentat de pielea regional?; la unele
specii are un smoc de p?r la orificiul prepu?ial (taur, vier). Tegumentul
intern, prezentat de foi?a parietal? ?i foi?a visceral? între piele ?i
mucoas?, este bogat în glande sebacee modificate. Caudal cavit??ii
prepu?iale, foi?a parietal? trece în foi?a visceral?, lipsit? de forma?iuni
glandulare, care îmbrac? penisul. Aceast? foi?? este foarte fin? ?i face
glandul penian foarte sensibil.
La vier furoul este un canal îngust, adânc; se deschide printr-un
orificiu strâmt prev?zut cu un smoc bogat de p?r. Aproximativ la jum?tatea
sa prepu?iul prezint? o structur?, care-l împarte în dou?. Compartimentul
posterior este simplu cilindric ?i în el se g?se?te por?iunea liber? a
penisului. Compartimentul anterior se prezint? cu o cavitate mai larg?,
care printr-un orificiu comunic? cu dou? diverticule largi (diverticulum
praeputii).
La majoritatea speciilor (taur, berbec, ?ap) prepu?iul este prev?zut cu
mu?chi protractori ?i mu?chi retractori. Mu?chii prepu?iali protactori
(craniali) sunt dispu?i la nivelul ostiumului prepu?ial, între tunica
abdominal? ?i piele, aderând la aceasta, de o parte ?i de alta a
ombilicului. Dup? actul sexual acestea asigur? revenirea prepu?iului în
pozi?ie de repaus.
Retractorii pornesc din zona orificiului furoului, se orienteaz? caudal
?i trec pe deasupra burselor în tunica dartoic?. Prin contractarea lor
sincron? se descoper? por?iunea liber? a penisului.
La arm?sar, prepu?iul are o structur? mai complicat?. El prezint? un sac
dublu din care se disting prepu?iul intern ?i extern, care sunt
constitui?i, la rândul lor din tegumentul extern ?i intern.
Fiziologia aparatului genital mascul
Spermatogeneza
Testiculul este un organ care îndepline?te dou? func?ii: una gametogen?,
de a genera game?i masculini, ap?i pentru fecunda?ie ?i alta – endocrin?,
de elaborare a hormonilor sexuali masculini (androgeni), care au rol
important în ini?ierea ?i men?inerea caracterelor sexuale secundare ?i a
activit??ii sexuale.
Gonadele masculine se formeaz? în perioada embrio-fetal? ?i continu? s?
se dezvolte lent pân? la apari?ia maturit??ii sexuale. Game?ii, ap?i pentru
fecunda?ie, se vor forma numai odat? cu instalarea pubert??ii.
Unitatea func?ional? a testiculului este tubul seminifer. Acesta este
delimitat de o membran? bazal? pe care se g?se?te epiteliul seminal.
Epiteliul seminal este format din celulele germinative, care prin diviziune
vor da na?tere spermiogoniilor, ?i din celulele Sertoli. Celulele Sertoli
au o dispozi?ie sinci?ial? (o delimitare pu?in vizibil?) ?i o baz? larg? de
implantare pe membrana bazal?, fiind desp?r?ite de grupuri dense de
celulele germinative; au o citoplasm? bogat? în incluziuni, reprezentând
componentele de sus?inere ?i nutri?ie pentru celulele liniei seminale.
Celulele germinative se g?sesc într-o continu? diviziune. La apropierea
pubert??ii activitatea de multiplicare celular? se intensific?, astfel la
apari?ia maturit??ii sexuale începe formarea spermiilor.
Spermiogeneza este un proces complex care asigur? formarea spermiilor din
spermiogonii, incluzând spermiocitogeneza, sau formarea spermiocitelor
primare ?i secundare ?i aprimiatomorfogeneza care const? în formarea
spermatozoidului fertil din spermida imatur?.
Întregul proces de gametogenez? se desf??oar? în patru perioade (de
multiplicare, cre?tere, formare ?i maturare), celula sexual? trecând prin
fazele de spermatogonie, spermatocit de ordinul I ?i II, spermid? ?i
spermiu matur.
Diferite faze ale spermiocitogenezei pot fi urm?rite la examenul
histologic al sec?iunilor transversale ale tubilor seminiferi, mai ales în
perioada sezonului de reproducere. Pe membrana bazal? a tubului seminifer
se observ? celulele liniei seminale (germinative), având ca elemente de
baz? spermiogoniile; acestea provin din celulele germinative care înainte
de pubertate dau na?tere prin diviziuni mitotice la spermogonii pr?foase ?i
apoi crustoase, care formeaz? spermiocitele de ordinul I. Ele î?i m?resc
dimensiunile, la sfâr?itul evolu?iei ?i devin elementele celulare cele mai
voluminoase de pe linia seminal?. Pân? la acest stadiu, mitozele se
realizeaz? ecua?ional, adic? fiecare cromozom se dedubleaz?, fapt care
conduce la ob?inerea a dou? celule fiice echivalente cu celula mam?.
Diviziunea prin care un spermatocit de ordinul I d? na?tere la dou? de
ordinul II este reduc?ional? (de maturare); fiecare cromozom din perechea
existent? în celula mam? rece în celulele fiice, ele având un num?r haploid
de cromozomi.
Spermatoci?ii de ordinul II sufer? o nou? diviziune mitotic?,
gomeotipic?, dar cu num?r haploid de cromozomi; ½ dintre celule au
cromozomul X ?i ½ cromozomul Y al sexului. Transformarea spermiocitului de
ordinul II în spermatide marcheaz? debutul fazei de formare sau de
spermatomorfogenez?.
Spermatidele sunt ini?te celule mici, rotunde. Morfogeneza are loc în
prelungirile protoplasmatice ale sinci?iilor Sertoli – celule de sus?inere,
cu func?ie nutritiv? ?i endocrin?. Celulele Sertoli sunt bogate în glucoz?,
acizi amina?i ?i vitamine (A, E, complexul B) – substan?e care, probabil
sunt folosite în perioada de formare. Fiecare celul? sertoli cuprinde
concomitent 8-12 spermide. Prin transform?ri complicate, din spermide se
formeaz? spermatozoizi. Acest proces are loc în felul urm?tor. Nucleul
spermatidei, voluminos ?i hipercromatic, migreaz? spre unul din polii
celulei ?i formeaz? capul; idiosomul prin partea sa central? formeaz?
acrozomul care acoper? nucleul spermatozoidului. Citoplasma se alunge?te în
sens opus. Din centrozomi se formeaz? doi centrioli (distal ?i proximal) ?i
elementele axiale ale spermatozoidului, iar din mitocondrii – elementele
spiralate. Citoplasma se condenseaz? de-a lungul piesei intermediare. La
nivelul gâtului r?mâne o cantitate redus? de citoplasm? – pic?tura
protoplasmatic?, care va dispare în procesul de maturare a
spermatozoidului. La sfâr?itul acestei faze spermatozoizii sunt implanta?i
în sinci?iul sertolian, având cozile libere spre lumenul tubului seminifer.
La încheierea spermatogenezei, celulele spermatice, care erau sus?inute
de sinci?iul Sertoli, prin secre?ia de hialuronidaz?, se desprind ?i cad în
lumenul tubilor seminiferi. Celulele epiteliului seminifer secret? un
lichid abundent care antreneaz? spermatozoizii ?i îi transport? spre
re?eaua testicular? ?i conurile eferente care îndeplinesc o absorb?ie a
fluidului seminifer ?i elaboreaz? un lichid propriu.
Maturi morfologic, permatozoizii se vor maturizeaz? fiziologic în canalul
epididimar ?i ulterior în c?ile genitale ale femelei.
Controlul hormonal al transport?rii prin c?ile spermatice implic?
testosteronul ?i ocitocina.
Epididimul ofer? spermatozoizilor posibilitatea de a-?i continua procesul
de maturare. Resorb?ia lichidului seminifer ?i concomitent secre?ia unui
alt fluid epididimar produce modificarea concentra?iei ionilor de Sodiu,
potasiu, calciu, clor, fosfor, al proteinelor, enzimelor ?i al gliceril-
fosforil-colinei, modificare necesar? matur?rii spermatozoizilor.
Maturarea fiziologic? a spermatozoizilor în timpul tranzitului epididimar
const? în:
- deshidratarea progresiv? a game?ilor;
- dobândirea sarcinii electrice negative care împiedic? aglutinarea lor;
- deplasarea pic?turii protoplasmatice de la gât la coada
spermatozoidului, fiind pierdut? înaintarea ejacul?rii;
- acoperirea cu un înveli? lipidic protector, care îi ap?r? de ac?iunea
nociv? a unor factori de mediu, în special de Ph-ul acid;
- dobândirea mobilit??ii ?i a capacit??ii fecundative.
Totu?i, motilitatea spermatozoizilor atinge parametrii normali în timpul
intr?rii lor în contact cu plasma seminal?, elaborat? de glandele anexe,
adic? în timpul ejacul?rii, în timp ce maturarea complet? a lor se produce
în organele genitale femele, fenomen cunoscut sub denumirea de capacitare.
Durata total? a spermatogenezei de la stadiul de spermiogonie la cel de
spermatozoid matur este de 60-70 zile pentru taur ?i berbec ?i 50-60 zile
la arm?sar, vier ?i câine; o spermiogonie formeaz? 6 spermatocite primare
?i 64 spermatozoizi (taur ?i berbec) 24 – ?i respectiv, 96 – la vier.
Durata gametogenezei este o constant? biologic? cu varia?ii foarte mici.
Schimbarea vitezei proceselor citologice prin modificarea regimului de
exploatare sau prin intensificarea nutri?iei reproduc?torului nu este
posibil?. De aceea, cunoa?terea acestor particularit??i are importan??
practic? deosebit?, deoarece în func?ie de aceasta trebuie stabilit?
perioada necesar? preg?tirii masculilor pentru sezonul de mont?, ca ?i
regimul de folosire a reproduc?torilor la sta?iile de pr?sil?.
Parenchimul testicular posed? o intens? activitate spermatogenetic?.
Astfel, produc?ia medie zilnic? de spermatozoizi la taur ?i berbec este de
5-7mlrd, iar la arm?sar ?i vier – 15-20 mlrd game?i. Un gram de ?esut
testicular într-un minut elaboreaz? 8,5mii de spermatozoizi.
Trecerea spermatozoizilor prin epididim, de la por?iunea incipient? a
canalului epididimar pân? la por?iunea lui terminal? este de 11 zile la
taur, între 12-15 zile la berbec ?i de 14 zile la vier.
Epididimul, ?i în special coada epididimului, serve?te ca rezervor pentru
spermatozozi. Aici se concentreaz? o cantitate important? de game?i: la
taur ?i berbec 150-200 mlrd, iar la vier ?i arm?sar 200-300 mlrd
spermatozoizi. Astfel, rezerva de spermatozoizi din epididim asigur? la
taur ?i arm?sar necesarul pentru 10-15 monte, iar la berbec spermatozoizii
sunt suficien?i pentru 30-40 monte. La nivelul cozii epididimului
spermatozoizii r?mân fertili circa 60 zile. În cazul unui repaus sexual
prelungit, când spermatozoizii r?mân mai mult timp în epididim, se produce
«îmb?trânirea» game?ilor, caracterizat? prin mobilitate sc?zut? sau
apari?ia unei cantit??i de spermatozoizi anormali. Se constat?, de altfel,
c? primul ejaculat recoltat dup? un repaus prelungit con?ine un num?r mai
mare de spermatozoizi patologici decât ejaculatul urm?tor.
În coada epididimului metabolismul spermatozoizilor scade cu mult ?i ei
r?mân în stare de anabioz? datorit? reac?iei u?or acide, vasculariza?iei
mai abundente ?i temperaturii mai sc?zute cu 3-5(C în pungile testiculare.
Temperatura testicular? mai joas? decât temperatura intern? este absolut
necesar? pentru desf??urarea normal? a procesului de spermatogenez?.
Termoreglarea testicular?
La masculii mamiferelor domestice termoreglarea testicular? este
asigurat? de tunica scroto-dartoic?, mu?chiul cremaster ?i vasculariza?ia
venoas? a testiculului.
Asigurarea unei temperaturi optime care se situeaz? în 3-5(C sub nivelul
temperaturii interne este esen?ial? pentru îndeplinirea func?iei
spermatogene a testiculului, func?ia endocrinogen? fiind neafectat?, a?a
cum se întâmpl? la masculii criptorhizi.
Temperatura ?i umiditatea mediului ridicate sau febra prelungit?
afecteaz? par?ial, sau chiar determin? degenerarea liniei seminale.
Fibrele musculare netede ?i elastice din dartos ?i scrotum care se
contract? la temperaturi sc?zute ?i se relaxeaz? la cald, modific?
suprafa?a extern? a învelitorilor testiculare, ofer? o suprafa?? variabil?
de radiere a c?ldurii. Acest proces este influen?at ?i de ac?iunea de
ridicare sau deschiderea testiculelor în burse prin contrac?ia mu?chiului
cremaster extern.
Termoreglarea testicular? este influen?at? ?i de:
- grosimea pieii locale;
- con?inutul glandelor sudoripare din pielea burselor prin secre?ia lor
accentueaz? pierderea de c?ldur?;
- artera spermatic? intern?, spiralat?, ?erpuie?te pe toat? lungimea
venei spermatice ?i printr-un schimb de c?ldur? eficient uniformizeaz?
temperatura învelitorilor testiculare cu cea a ?esutului testicular
reu?ind s? reduc? temperatura testicular? cu 5(C. La taur re?eaua bine
dezvoltat? a venei testiculare superficiale, aflate în grosimea
albugineii, îndepline?te acela?i rol termoregulator.
Func?ia endocrin? a testiculelor
Func?ia endocrin? a gonadelor masculine const? în formarea androgenilor.
Androgenii sunt sintetiza?i în celulele leydig (glanda diastematic?) dintr-
un precursor care este radicalul acetat, etapele intermediare ale
biosintezei fiind: colesterolul, progesteronul, androstendiolul ?i înfinal
testosteronul; biosinteza androgenilor este coordonat? de FCSH-ul
hipofizar. Acesta ac?ioneaz? asupra receptorilor specifici din membrana
celulelor Leydig, activeaz? adenil-ciclaza, care determin? sinteza acidului
adenozin-mono-fosforic – AMP – ciclic, activarea sa fiind un proces
dependent de protein-kinaz?. Protein-kinaza ac?ioneaz? prin fosforilare, în
activarea de scurt? sau sinteza de lung? durat? a proteinelor implicate în
controlul steroidogenezei.
Excesul de ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) determin?
sc?derea num?rului de receptori membranari, desensibilizeaz? adenil-ciclaza
?i depreseaz? (inhib?) sinteza hormonilor testiculari. Prolactina provoac?
sinteza receptorilor ICHS.
Hormonii androgeni determin? cre?terea organelor genitale înainte de
pubertate, a glandelor anexe, dimortismul ?i comportamentul sexual.
Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s? r?spund? la FSH, men?in
troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei seminale, asigurând
spermiogeneza.
De la locul sintezei, testosteronul este drenat de vasele limfatice ?i
venoase în circula?ia sistematic?, sau este transportat în tubii seminiferi
printr-un sistem specific de transport.
Celulele Sertoli transform? testosteronul în 5-alfa dehidrotestosteron ?i
androstan-3alfa-17betadiol; androgenii ?i FSH stimuleaz? celulele Sertoli
s? produc? protein? de legare a androgenilor care este secretat? în
lichidul tubului seminifer, având rolul de a transporta androgenii ?i
spermii prin acest fluid la epididim.
Este cunoscut, c? epididimul resoarbe cea mai mare parte a lichidului
secretat de tubii seminiferi care a transportat spermii prin c?ile
spermatice intra-testiculare; aceast? resorb?ie este reglat? de
concentra?ia androgenilor din lichidul seminifer ?i nu de cea sanguin?.
Unii componen?i specifici din plasma seminal? (inozitolul, gliceril-
fosforil-colina) sunt secreta?i de epididim sub ac?iunea androgenilor din
sânge.
Testosteronul intr? în celula secretoare a glandei anexe, în citoplasma
c?reia este transformat în 5-alfa dehidrotestosteron înainte de legarea la
un receptor citoplasmatic; complexul steroid-receptor este translocat în
nucleu, reac?ioneaz? cu situsul acestor ?i modific? activitatea cromatinei
nucleare. În acest mod androgenii regleaz? producerea unor componente
specifice ale plasmei seminale, cum ar fi fructoza ?i acidul citric.
Androgenii au efect general, anabolizat asupra metabolismului masculilor,
ac?ionând asupra dezvolt?rii maselor musculare prin re?inerea azotului.
Rolul organelor anexe ale aparatului genital mascul
Anexele aparatului genital sunt: glandele bulbo-uretrale, prostata,
veziculele seminale, canalele deferente ?i uretra pelvin?.
Canalele deferente sunt organe musculare ?i tubulare ce îndeplinesc rolul
de conducere a spermatozoizilor de la epididim spre uretr?; prin secre?ia
unui fluid contribuie la ejaculare, iar prin por?iunea terminal? dilatat?,
care este prezent? la arm?sar, taur, berbec ?i câine, îndeplinesc un rol de
stocare a spermatozoizilor. Ampulele canalelor deferente se deschid în
uretr? împreun? cu canalul excretor al veziculei seminale de pe aceea?i
parte, alc?tuind canalul ejaculator.
Glandele bulbo-uretrale sunt mici ?i rotunjite la arm?sar, taur ?i berbec
?i foarte dezvoltate la vier. Înaintea împreun?rii secre?ia produs? de
glandele bulbo-uretrale ?i de glandele Littre realizeaz? îndep?rtarea
impurit??ilor ?i a pic?turilor de urin? din uretr? ?i umeze?te glandul
penisului, facilitând intromisiunea.
La vier glandele bulbo-uretrale produc o secre?ie foarte vâscoas? care
devine lipicioas? ?i cap?t? aspect gelatinos în contact cu secre?ia
seminal?; în monta natural? ea împiedic? refularea spermei din uter,
constituind un “dop biologic” în canalul cervical.
Prostata este alc?tuit? din 2 por?iuni (corp ?i partea diseminat?) ?i are
o secre?ie apoas?. Secre?ia prostatei ?i a veziculelor seminale se amestec?
cu spermatozoizii ?i formeaz? în cea mai mare parte plasma seminal?.
Secre?ia prostatic? are un rol important în biologia spermatozoizilor.
Spermatozoizii imobili în testicul, în contact cu secre?ia glandelor anexe,
ajung la mobilitatea maxim? sub influen?a secre?iei prostatice.
În compozi?ia acestei secre?ii se g?se?te o baz? azotat? (spermina),
lecitin? ?i corpi alcaloizi. Secretul prostatic con?ine enzime, substan?e
minerale, cantit??i mici de zah?r ?i substan?e biologic active –
prostaglandine (PG) ?i vasopresin? care favorizeaz? contrac?iile uterine ?i
deci, transportarea spermatozoizilor în c?ile genitale femele.
În afar? de acestea, în secretul glandei prostatice se mai con?ine
cantit??i considerabile de acid citric zinc ?i antiaglutinine – substan?e
proteice ce ap?r? spermatozoizii de aglutinare.
Veziculele seminale sunt situate lateral de ampulele canalelor deferente
?i în apropierea gâtului vezicii urinare, sunt saciforme la arm?sar ?i vier
?i au aspect doselat la rumeg?toare. Secre?ia seminal? con?ine fructoz?,
acid citric, proteine, enzime, potasiu ?i altele, care sunt indispensabile
în metabolismul spermatozoizilor. Fructoza care constituie substratul
energetic necesar metabolismului anaerob al celulei spermatice este în
cantitate mare în secre?ia seminal? de la taur ?i berbec; mic? la vier ?i
arm?sar, lipse?te complet la câine.
La arm?sar secre?ia seminal? gelatinoas? încleie canalul cervical,
prevenind în a?a fel refularea spermei din uter.
Reglarea neuroendocrin? a func?iei sexuale la masculi
Spre deosebire de femele, la care func?ia de reproduc?ie se manifest?
periodic, sub forma unor cicluri de c?lduri, la reproduc?torii masculi
func?ia de reproduc?ie este continu?.
Primele semne ale activit??ii sexuale la masculi apar timpuriu ?i constau
în efectuarea saltului pe alte animale din lot, indiferent de sexul
acestora. Mai târziu apare preferin?a pentru femelele în c?lduri. Momentul
maturit??ii sexuale este considerat atunci când în sperm? se g?sesc game?i
maturi. Activitatea reproductiv? este condi?ionat? de manifestarea normal?
a reflexelor sexuale.
La masculi, ca ?i la femele atât func?ia de reproduc?ie cât ?i
comportamentul sexual sunt dirijate de sistemul neuroendocrin. Ambele
influen?e, nervoas? ?i umoral?, stau în leg?turi reciproce ?i multiple.
Centrul principal al celor dou? dirij?ri este diencefalul care influen?eaz?
activitatea axei hipotalamo-hipofizare. Excita?iile nervoase pornesc direct
din encefal spre organele sexuale. Activitatea sexual? a diencefalului este
influen?at? de cortex, care se afl? în permanen?? sub efectul excita?iilor
interne ?i externe. Excita?iile care se repet? cu regularitate devin
dinamic stereotipe, l?sând urme în cortex. La repetarea excita?iilor apar
r?spunsuri, sub forma unor reflexe condi?ionate. Sub influen?a androgenilor
î?i fac apari?ia dou? câmpuri nervoase. Primul este centrul libidoului care
reac?ioneaz? sub efectul androgenilor. Centrul libidoului la masculi se
deosebe?te de cel al femelelor, printr-o activitate permanent?. Al doilea
câmp nervos sau centru este situat în diencefal. Activitatea acestuia nu
este specific? sexului ?i face parte din mecanismul circuitului func?ional
sexual.
Condi?ia apari?iei reflexelor sexuale este aceea ca în organism s?
circule cantit??i optime de androgeni, care s? determine o stare de
excita?ie a centrului libidoului. A?a cum se ?tie reflexele se împart în
înn?scute (necondi?ionate) ?i dobândite (condi?ionate).
Reflexele necondi?ionate se manifest? prin tendin?a de împreunare care
este caracteristic? tuturor organismelor. Peste reflexele înn?scute se
suprapun cele dobândite, care intensific? sau tempereaz? manifest?rile
activit??ii sexuale.
Ac?iunea reflexelor condi?ionate se realizeaz? cu ajutorul analizatorilor
vizuali, auditiv, olfactotactili. Pe aceste c?i activitatea sexual? este
intensificat?.
La realizarea reflexelor sexuale particip? aparate receptoare, senzitivo-
senzoriale, cu localizare în organele genitale, care sunt bogate în
termina?ii nervoase.
Termina?iile senzitive reac?ioneaz? la excita?iile pe care le transmit
sistemului nervos central, cele motoare provoac? contrac?ii musculare, iar
cele secretoare determin? eliberarea secre?iei glandelor anexe ale
aparatului genital.
Transmiterea la scoar?? a diferitor impulsuri din mediul ambiant (lumina,
temperatura, vederea unei femele în c?lduri etc.) se realizeaz? cu ajutorul
organelor de sim? (al v?zului, mirosului, auzului ?i sim?ului tactil).
Excitan?ii meidului extern produc impulsuri care se transmit pe aceste c?i:
la scoar?? ?i ac?ioneaz? asupra unui mecanism de excita?ie central, dar
numai când acesta este sensibilizat de hormonii androgeni.
De la nivelul scoar?ei pleac? impulsuri nervoase la hipotalamus, fiind
stimulat? eliberarea factorilor declan?atori RF (Releasing Factors). În
acest fel celulele hipofizei anterioare sunt stimulate pentru secre?ia
hormonilor FSH ?i ICSH.
Hormonul ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) stimuleaz?
secre?ia celulelor intersti?iale Leydig, respectiv secre?ia de androgeni,
hormoni care men?in reactivitatea sistemului nervos ?i stabilesc un anumit
grad de excitabilitate. Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s?
r?spund? la FSH, men?in troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei
seminale, fiind indispensabili unei spermiogeneze normale, contribuie la
transportul spermiilor ?i la copulare. Hormonii androgeni determin?
cre?terea organelor genitale înainte de pubertate, a glandelor anexe,
dimorfismul ?i comportamentul sexual.
FSH-ul este implicat în dezvoltarea stadiilor incipiente ale
spermiogenezei, aceasta fiind coordonat? de androgeni; testosteronul
asigur? diviziunea reduc?ional? a spermiocitelor primare, formarea
spermidelor incipiente ?i apoi a spermiilor; balansa FSH-ICSH – androgeni
men?ine continuitatea spermiogenezei.
Ocitocina, hormon al hipotalamusului, determin? contrac?ia musculaturii
netede a canalelor seminale la fiecare 7-8 secunde, asigurând migra?ia
spermiilor prin tubii seminiferi ?i tranzitul epididimar al game?ilor, iar
în timpul actului sexual contrac?iile musculaturii netede a c?ilor
spermatice ?i ale glandelor anexe asigur? eliminarea spermei (ejacularea).
Prin urmare, hormonii constituie o verig? importan?? în lan?ul regl?rii
nervoase a proceselor sexuale. În afar? de hormonii hipofizari ?i cei
testiculari, în procesul de reproduc?ie la masculi particip? ?i al?i
hormoni ca: hormonii secreta?i de suprarenal?, epinefrina care reduce
concentra?ia ?i mobilitatea spermiilor, tiroxina care are efect favorabil
asupra libidoului sexual, în timp ce tiroidectomia suprim? procesele
sexuale.
Activitatea glandelor endocrine depinde de sistemul nervos. Datorit?
interac?iunii reciproce a sistemului nervos ?i celui endocrin este posibil?
declan?area actului sexual.
Actul sexual (monta, copula?ia sau coitul)
Actul sexual reprezint? un proces complicat de interac?iune reciproc?
care const? în împreunarea a doi reproduc?tori de sexe opuse, în urma
c?reia sperma masculului este depus? în aparatului genital feminin. Actul
montei este asigurat de un mecanism neuroendocrin, la baza c?ruia st?
desf??urarea reflexelor sexuale necondi?ionate peste care s-au suprapus
reflexele condi?ionate.
Totalitatea reflexelor sexuale necondi?ionate constituia instinctul
sexual. Acesta se manifest? odat? cu apari?ia maturit??ii sexuale – moment
în care încep s? fie eliminate de pe ovar ovule mature ?i din testicul
spermatozoizii fertili.
Reac?ia organismului la hormonii sexuali se exprim? prin dorin?a de
împreunare, în urma c?reia are loc actul de copula?ie.
Stimulii senzoriali externi (insola?ia, temperatura, lumina, semnalele
acustice, olfactive ?i tactile emise de masculi ?i femele în c?lduri,
aspectele cantitative ?i calitative ale nutri?iei ?i altele) ac?ioneaz?
asupra sistemului nervos ?i hipotalamusului, antrenând mecanisme
neuroendocrine care stau la baza form?rii ?i manifest?rii reflexelor
sexuale.
Reflexele sexuale
Reflexele sexuale la majoritatea animalelor se succed în urm?toarea
ordine: reflexul de erec?ie, de îmbr??i?are, de împerechere sau
intromisiune ?i de ejaculare, toate acestea fiind precedate de c?utarea
partenerilor (reflexul de apropiere).
Reflexul de apropiere
C?utarea partenerilor se face prin semnale caracteristice emise de
femelele care transmit informa?ii despre starea lor de receptivitate ?i
ating masculii. Un rol important în contactul dintre masculi ?i femele îl
au semnalele olfactive datorit? feromonilor, care determin? mirosul
specific al femelelor în stadiul de excita?ie al ciclului sexual. Pentru
recunoa?terea partenerilor fona?ia ?i audi?ia constituie mijloace
deosebite.
La majoritatea speciilor, în cadrul reflexului de apropiere masculii
adulmec? perineul ?i vulva femelelor, iar mirosul specific estral determin?
arm?sarul, taurul ?i berbecul s? adopte o postur? caracteristic?: înal??
capul ?i ridic? buza superioar? dup? care treptat se excit?, se produce
erec?ia ?i se elimin? o cantitate mic? de secre?ie anex?.
Începând cu estrul, femelele prezint? o toleran?? sporit? fa?? de
masculi, se afl? în apropierea lor, dar la tentativele de montare se
îndep?rteaz? sau îi atac? cu agresivitate. Femelele în c?lduri devin
receptive, iar la apropierea masculilor adopt? de regul? o pozi?ie campat?,
ridic? coada ?i a?teapt? lini?tite monta.
În func?ie de specie reflexul de apropiere este cel mai evident la
arm?sar, care manifest? stare de agita?ie puternic?, nechez?turi frecvente,
adulmecarea regiunii vulvare, contact nazo-nazal timp de aproximativ câteva
minute; uneori arm?sarul mu?c? iapa.
Berbecul se apropie de oaia în c?lduri, o abordeaz? prin lovituri u?oare
cu capul ?i apoi, în regiunea abdominal?, cu unul din membrele anterioare.
Vierul se plimb? în jurul scroafei în c?lduri, o împinge mai ales în
regiunea flancului, scoate groh?ituri caracteristice, realizeaz? frecvente
contacte nazo-nazale ?i nazo-vulvare ?i saliveaz? abundent, pe m?sur? ce îi
cre?te treptat starea de excita?ie sexual?.
La taur reflexul de apropiere se manifest? prin mugete repetate,
saliva?ie ?i adulmecarea regiunii vulvare.
Reflexul de erec?ie
Erec?ia este reflexul sexual care î?i are sediul în m?duva sacral? cu
contribu?ia scoar?ei cerebrale ?i a sistemului neuro-vegetativ.
Componentele nervoase parasimpatice care contribuie la erec?ie sunt
constituite din ramurile ventrale ale primelor 3 perechi de nervi sacrali,
din nervul splanhnic pelvin (cu rol în vasodilata?ie ?i relaxarea
retractorului penian) al nervului pudend; ace?ti nervi stimuleaz? dilatarea
arterelor pelvine ?i împiedic? returul sângelui venos din penis.
Erec?ia este asigurat? de afluxul sanguin în cei doi corpi caverno?i
penieni ?i ?esutul spongios al uretrei, dilatarea sinusurilor cavernoase
fiind facilitat? de încetinirea circula?iei de întoarcere realizat? prin
contrac?ia musculaturii netede a corpilor caverno?i, ischiocaverno?i ?i
bulbospongio?i.
La taur în timpul erec?iei, mu?chiul ischiocavernos produce 4-5
contrac?ii care pompeaz?, ridicând presiunea intrapenian? a sângelui la
14000mm ai coloanei de mercur.
Exteriorizarea penisului la rumeg?toare ?i suine se produce ca urmare a
desfacerii “S”-ului penian.
Structura diferit? a penisului la arm?sar face ca presiunea maxim? din
corpii caverno?i s? fie de numai 1000mm coloan? de mercur.
La câine erec?ia este ajutat? de contrac?ia sfincterului vulvar al
c??elei (?esut erectil vestibular) care urmeaz? intromisiunii ?i efectului
de pompare al mu?chiului ischiocavernos.
Timpul necesar erec?iei depline depinde de tipul organului copulator,
fiind îndelungat la tipul musculo-cavernos (arm?sar ?i câine) ?i scurt la
tipul fibro-elastic (rumeg?toare ?i vier).
Reflexul de îmbr??i?are
Const? în saltul masculului pe femela în c?lduri ?i cuprinderea
flancurilor ei cu membrele anterioare. Arm?sarii ?i vierii prezint? o
manifestare intens? a reflexului de cuprindere pe când la berbeci ?i tauri
acest reflex este mai pu?in evident. Fiind un reflex nespecific masculii
efectueaz? salturi pe femele care nu sunt în c?lduri, al?i masculi sau
manechine. Acest reflex se produce numai în cazul în care masculul se poate
sprijini pe trenul posterior. În cazul unor tulbur?ri ale trenului
posterior (afec?iuni ale bazinului, articula?iilor, afec?iuni podale etc.)
masculul nu poate efectua saltul pe femel?.
Concomitent cu reflexul de salt ?i îmbr??i?are începe s? se manifeste ?i
reflexul de împreunare.
Reflexul de împreunare
Numit ?i reflexul de intromisiune sau coitul, el face parte din grupa
reflexelor necondi?ionate ?i const? în introducerea penisului în vaginul
femelei. Intromisiunea este condi?ionat? de erec?ie ?i salt. Dup?
introducerea penisului în vagin, prin efectuarea unor mi?c?ri de trecere,
organul copulator percepe prin termina?iile nervoase de pe suprafa?a
glandului excita?iile termice ?i de presiune.
Aceste senza?i provoac? pe cale reflex? ejacularea prin excitarea
centrului ejacul?rii.
Intromisiunea penisului în vagin este înlesnit? de pozi?ia campat? a
femelei, de mucusul de c?lduri care tapeteaz? pere?ii vaginului, cât ?i de
secre?iile glandelor anexe ale aparatului genital mascul.
Reflexul de ejaculare
Reflexul de ejaculare se produce în urma intromisiunii ?i const? din
eliminarea spermei în c?ile genitale.
Stimulii care ini?iaz? ejacularea pornesc de la gland, cei termici sunt
esen?iali la rumeg?toare, iar presiunea exercitat? de organul copulator
femel este caracteristic? necesar? pentru vier, câine ?i arm?sar.
Contrac?iile succesive de tip peristaltic ini?iate la epididim ?i propagate
de-a lungul canalului deferent împing treptat masa seminal? depozitat? la
nivelul epididimului sau ampulelor canalelor deferente pân? la expulzarea
ei în mediul exterior. Concomitent, componentele musculare netede din
pere?ii glandelor anexe se contract? ?i evacueaz? con?inutul acestora în
uretr?.
Nervii simpatici care controleaz? ejacularea provin din perechile 2-5
lombari, sunt nervii pudenzi, hipogastrici ?i plexul pelvin; reflexul
ejacul?rii este stimulat de termina?iile nervoase din glandul penian.
În timpul ejacul?rii încep s? func?ioneze succesiv glandele anexe ale
aparatului genital. Ini?ial, dup? reflexul de erec?ie se elimin? o
cantitate mic? de secre?ie produs? de glandele mucoasei uretrale ?i de
glandele bulbo-uretrale. Dup? secre?ia bulbo-uretral? se elimin? con?inutul
epididimului – masa de spermatozoizi, care se amestec? cu lichidul
prostatic ?i, în sfâr?it, se elimin? secre?ia veziculelor (glandelor)
seminale.
Ejacularea poate fi sincron? ?i asincron?.
La rumeg?toare ejacularea se declan?eaz? sincron, adic? toate p?r?ile
componente ale spermei se elimin? în acela?i timp.
La arm?sar, câine ?i vier ejacularea se produce asincron: ini?ial se
elimin? secretul glandleor uretrale ?i bulbo-uretrale, ulterior se elimin?
masa de spermatozoizi amestecat? cu secretul glandei prostata ?i spre
sfâr?itul ejacul?rii se elimin? secretul glandelor seminale care împinge
sperma în coarnele uterine; transformându-se într-o mas? gelatinoas?, la
monta natural? secre?ia seminal? împiedic? refularea spermei, constituind
un dop cleios biologic la nivelul lumenului cervical.
Reflexele sexuale la femele
Principalul mecanism fiziologic de reglare a algoritmului genetic al
reproduc]iei animalelor este instinctul sexual. Instinctul sexual (genetic)
se instaleaz? odat? cu maturitatea sexual? ?i se manifest? în timpul
stadiului de excita?ie al ciclului sexual printr-un lan? de reflexe
necondi?ionate.
În succesiunea lor, ordinea reflexelor sexuale la femele este urm?toarea:
1. Reflexul erec?iei const? în modificarea morfofiziologic? a aparatului
genital înainte de mont? (coit). Prin erec?ie se produc procesele
indispensabile pentru a putea efectua actul sexual. La femelele
animalelor domestice erec?ia se materializeaz? în tumefierea corpilor
caverno?i ai clitorisului, tumefierea vulvei ?i hiperemia activ? a
mucoaselor vaginului ?i cervixului, în urma afluxului sanguin. Cecumul
se întredeschide. Evolueaz? semnele estrului.
2. Reflexul de apropiere (locomotor) se caracterizeaz? prin c?utarea
partenerilor ?i atragerea masculilor. C?utarea masculilor se face prin
semnele caracteristice, care dau indica?ii asupra st?rii lor de
recep?ionare. Femela manifest? «ritualul de îngrijire» (mirosirea,
lingerea, mu?c?turile, jocul ?i lupta, atitudinea corporal?). Reflexul
de apropiere dup? timp coincide cu debutul fenomenului excita?iei
sexuale ?i treptat se schimb? cu reflexul de îmbr??i?are.
3. Reflexul de îmbr??i?are (maunting) se caracterizeaz? prin încerc?ri
dese de a înf?ptui saltul pe alte femele (sau masculi) ?i fixarea
corpului lor cu membrele anterioare. Femela se las? s?ltat? de alte
femele, dar nu admite saltul masculului. Reflexul culmin? cu fenomenul
de excita?ie sexual?.
4. Reflexul de împerechere (de copula?ie, coitul), se manifest? prin
contractarea ritmic? a unor grupe de mu?chi ?i îndoirea coloanei
vertebrale. Femela se afl? într-o stare de excita?ie sexual? foarte
înalt?. Clinic se remarc? nu numai mi?c?rile de copula?ie, dar ?i
luarea unei pozi?ii favorabile actului sexual. Reflexul se manifest?
numai în timpul c?ldurilor ?i se încheie cu ejacularea.
5. Reflexul de ejaculare la femele decurge în dou? faze. În prima faz? se
elimin? secretul glandelor vestibulare ?i vaginale. Faza a doua a
ejacul?rii coincide cu momentul orgasmului. În acest timp apar
contrac?iile peristaltice, tetanice ale uterului ?i cervixului;
mucusul estral este aruncat din corpul uterin; la rumeg?toare mucusul
estral se scurge din abunden?? la fundul boltei vaginale.
La manifestarea reflexelor sexuale particip? diferite regiuni ale
sistemului nervos central ?i vegetativ, glande endocrine ?i factori
umorali. Valori sporite de estrogeni în circuitul sanguin favorizeaz?
instalarea dominantei sexuale în scoar?a cerebral?. În acest caz toate
sistemele organismului sunt mobilizate la înf?ptuirea func?iei de
înmul?ire. Este important de men?ionat însemn?tatea practic? a acestui
proces. În timpul dominantei sexuale la femele u?or se formeaz? reflexele
condi?ionate la mediul extern. Astfel, vacile deseori manifest? reac?ia
sexual? pozitiv? fa?? de operatorii pentru îns?mân?area artificial?. Sunt
cunoscute cazuri, când iepele ?i vacile care mai înainte au fost
îns?mân?ate, vin singure la punctul pentru îns?mân?area artificial?. Cu
u?urin?? se formeaz? reflexe condi?ionate fa?? de masculii încerc?tori.
Tipurile de mont? la diferite specii de animale ?i particularit??ile
actului sexual
Dup? specificitatea actului de mont? ?i locul de depunere a spermei
exist?:
- animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal, caracteristic
rumeg?toarelor;
- animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, exist? la cabaline,
suine ?i carnivore.
La animalele rumeg?toare, în urma montei, sperma este depus? la nivelul
vaginului. Datorit? contrac?iilor uterine antiperistaltice de aspirare
circa 5% din spermatozoizi p?trund în canalul cervical ?i uter. Restul
spermatozoizilor mor în vagin, doar cei mai viguro?i pot trece prin cervix.
La animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal se constat?
urm?toarele caracteristici:
. actul montei are o durat? redus?: 2-5 secunde la ovine ?i 5-10 secunde
la taurine;
. func?ia glandelor anexe ale aparatului genital mascul ?i ejacularea se
desf??oar? sincron;
. volumul este redus (1-3 ml la berbec ?i 4-5 ml la taur), fiind
concentrat? în spermatozoizi (2,5-3,5 mlrd/ml la berbec ?i 0,8-1,2
mlrd/ml la taur).
La animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, sperma în urma
coitului, nimere?te în corp ?i coarnele uterine. La aceste specii se
constat? urm?toarele:
. actul montei este prelungit (1-3 minute la cai; 10-15 minute la suine,
pân? la 45 minute la câini);
. glandele anexe genitale mascule func?ioneaz? succesiv în timpul
coitului, prin urmare ejacularea este asincron?;
. volumul spermei este mare (la arm?sar 50-100ml, la vier 200-400ml, la
câine 2-18ml) cu o concentra?ie redus? a spermatozoizilor).
La taurine actul montei const? în cabrare, îmbr??i?are ?i efectuarea unor
mi?c?ri de explorare cu penisul de mic? amplitudine; imediat dup?
realizarea contactului cu mucoasa vulvar?, tarul execut? intromisiunea
printr-o penetrare violent? ?i un salt cu tot corpul, concomitent cu
ejacularea. Aceasta se produce la 1 secund? dup? contactul penisului cu
mucoasa vaginal?, eliminarea spermei având o durat? de 0,3 secunde. În
timpul ejacul?rii glandul penian se r?suce?te u?or sau descrie o rota?ie
complet? de 360( în sensul invers acelor de ceasornic ?i cu o amplitudine
de 6 cm în diametru. Dup? ejaculare urmeaz? retragerea promt? a penisului
?i coborârea lui.
Berbecul face saltul, execut? câteva mi?c?ri de penetrare cu trenul
posterior, apoi coboar?; se produc astfel mai multe salturi înaintea
intromisiunii propriu-zise, eviden?iate printr-o mi?care de penetrare
violent? ?i profund? a trenului posterior ?i a întregului corp.
Datorit? erec?iei la berbec apendicele vermiform al penisului devine
rigid, dilata?ia uretrei de la baza acestuia se umple cu sperm?, iar
materialul seminal este expulzat sub presiune. Datorit? îngustimii meatului
urinar, jetul fiind orientat spre cervix.
La arm?sar actul montei se caracterizeaz? prin efectuarea unor mi?c?ri de
copulare caracteristice, începute imediat dup? intromisiune, cu o durat? de
pân? la 1 minut ?i culminate cu ejacularea, care se eviden?iaz? prin
mi?c?rile ritmice ale cozii sau contrac?ia ritmic? a sfincterului anal. Cea
mai mare parte din sperm? este depus? în uter, întrucât procesul uretral al
penisului p?trunde profund intracervical. Restul de sperm?, r?mas în vagin
este împins de asemenea, în uter prin mi?c?rile de copula?ie pe care le
efectueaz? penisul, asem?n?toare ale unui piston într-un cilindru.
În timpul montei la iap? se constat? o presiune negativ? în uter,
realizat? printr-o inspirare adânc? la intromisiune ?i ridicarea
abdomenului, capabil s? aspire circa 80ml de lichid prin cervixul relaxat.
Imediat dup? coit, în vaginul iepelor se mai pot recupera 10-15ml sperm?
din cei 50-100ml ejacula?i.
Copula?ia dureaz? mai mult timp la vier; dup? salt, acesta efectueaz? o
serie de mi?c?ri de c?utare a vulvei cu penisul aflat într-o erec?ia
par?ial?. Intromisiunea eviden?iaz? mi?c?ri viguroase de copula?ie. Pe
toat? durata ejacul?rii vierul este imobil, lini?tit, îmbr??i?eaz? reflex
?i foarte strâns cu membrele anterioare femela. Extremitatea liber? a
penisului traverseaz? creasta care delimiteaz? vaginul anterior de cervix,
se inser? în conductul spiralat endocervical, unde r?mâne blocat datorit?
corpilor caverno?i din timpul ejacul?rii.
Actul sexual la câine prezint? dou? etape distincte. Prima, cu o durat?
de câteva minute, const? în realizarea intromisiunii pe seama rigidit??ii
asigurate de osul penian (erec?ia prematur? compromite intromisiunea) apoi
în efectuarea unor mi?c?ri viguroase a trenului posterior, care induc
erec?ia deplin? a bulbilor penieni ce împiedic? retragerea organului
copulator mascul din c?ile genitale ale c??elei; frac?iunea spermatic? din
ejaculat este eliminat? în circa 80 secunde, marcând sfâr?itul primei faze
a actului sexual. Etapa a doua dureaz? 3-45 minute în care cei doi
parteneri se afl? în pozi?ie crup? la crup?. Adoptarea acestei pozi?ii
determin? r?sucirea cu 180 grade înapoia osului penian, fapt care
accentueaz? turgescen?a penisului prin împiedicarea evacu?rii sângelui;
decuplarea se realizeaz? numai dup? relaxarea vulvei ?i a corpilor
vestibulari.
Îns?mân?area animalelor
La reproducerea animalelor se folosesc dou? metode de îns?mân?are:
natural? ?i artificial?.
La îns?mân?area natural? cresc?torul alege ?i potrive?te reproduc?torii
?i asigur? condi?iile necesare pentru actul montei masculului cu femela
respectiv?. La îns?mân?area artificial? actul montei (coitul) nu are loc:
sperma este depus? în aparatul genital femel cu ajutorul unor instrumente
speciale.
Sistemele de mont?
Actul sexual la animale poart? denumirea de mont? sau coit. Pentru
realizarea montei sunt necesare urm?toarele condi?ii: femela s? fie în
c?lduri ?i s? accepte masculul: masculul s? fie capabil de a efectua actul
copulator, adic? s? prezinte poten?? sexual?. În acest sens, el trebuie s?
manifeste în mod corect reflexele sexuale.
Monta cunoa?te mai multe sisteme dintre care mai folosite sunt: monta
liber? ?i monta dirijat?.
Monta dirijat? (monta de mân?). La acest sistem de mont? reproduc?torii
masculi se ?in separat de femele, care în perioada de c?lduri sunt duse
pentru a fi montate. Actul montei se face în prezen?a ?i sub supravegherea
atent? a personalului calificat. Cu acest prilej se face potrivirea
perechilor ?i se apreciaz? starea de s?n?tate a organelor genitale ale
femelelor în c?lduri, pentru a evita îmboln?virea masculilor. Înainte de
actul montei organele genitale ale femelelor se spal? cu ap? cald?, iar la
iap? coada se înf??oar? cu o band? de tifon ?i se d? într-o parte.
Pentru buna desf??urare a activit??ii de reproducere prin sistemul de
mont? dirijat? este important? alegerea momentului optim pentru
îns?mân?are. În acest scop se folosesc masculii încerc?tori sau alte metode
de eviden?iere a femelelor în c?lduri.
Vacile se monteaz? imediat ce au fost depistate în c?lduri cu taurul
încerc?tor sau pe baza comportamentului sexual ?i a semnelor clinice. De
obicei, la vaci se practic? o singur? mont? într-o perioad? de c?lduri.
Dac? dup? mont? c?ldurile persist?, la 10-12 ore monta se repet?.
Monta dirijat? la oi este superioar? celorlalte sisteme de mont?, fiindc?
reproduc?torul este admis s? efectueze monta numai la oile ce i-au fost
repartizate prin programul de ameliorare stabilit dinainte; descoperirea
oilor în c?lduri se face diminea?a ?i seara cu berbecii încerc?tori, iar
monta se efectueaz? imediat în boxa berbecului ales, f?r? interven?ia
îngrijitorului. La oile cu coad? lat? (Karacul) este necesar? interven?ia
îngrijitorului, care ridic? coada oii, pentru ca berbecul s? o poat? monta.
Dac? perioada de c?lduri se prelunge?te, monta se repet? la 12-18 ore.
Pentru monta natural? dirijat?, depistarea corect? a scroafelor în
c?lduri prezint? o importan?? deosebit?. Depistarea scroafelor în c?lduri
se face cu ajutorul vierilor încerc?tori, care sunt adu?i pe culoarul
dintre boxe. Scroafele în c?lduri se apropie de marginea boxei, având o
comportare caracteristic? ?i manifest? reflexul de imobilitate, la care se
adaug? ?i modific?rile de la nivelul organelor aparatului genital.
Scroafele în c?lduri, sunt introduse în boxa de mont? la vier, unde stau
pân? se termin? actul montei. Dac? c?ldurile se prelungesc, monta se repet?
la 12-18 ore.
Descoperirea iepelor în c?lduri se face la bara de încercare, cu un
arm?sar.
Pentru a evita accidentele, iepele înaintea actului montei se
despotcovesc, apoi se procedeaz? la conten?ia femelei cu dou? platlonge,
iar pe buza superioar? se aplic? o iava?a. Arm?sarul programat pentru mont?
este condus cu ajutorul a dou? pene de dou? persoane ?i va fi l?sat s?
efectueze saltul numai în momentul când penisul este în erec?ie. Având în
vedere durata lung? a c?ldurilor, monta la iap? se repet? tot la 48 ore,
pân? când femela nu mai accept? arm?sarul.
Momentul optim pentru îns?mân?area c??elelor se consider? ziua a 2-a a 4-
a dup? debutul c?ldurilor. Îns? având în vedere varia?iile posibile în
termenii producerii ovula?iilor, c??elele se monteaz? de dou? ori, la
interval de 48 ore.
La reproducerea iepurilor pentru fiecare mascul se aleg 5-8 femele. în
efectivele de reproduc?ie se introduc animale pubere: femele la vârsta de 4-
5 luni ?i masculi în vârst? de 8 luni. Animalele se între?in în cu?ti
individuale. Femela se introduce în cu?ca masculului. Dup? coit iepuroaica
se separ? de mascul ?i la 1 or? monta se repet?. Un mascul poate efectua
zilnic 2-3 monte.
De?i spermatogeneza este un proces continuu, într-un interval de timp dat
masculii pot efectua un num?r limitat de monte, deoarece ejacularea
frecvent? reduce intensitatea libidoului, volumul ?i concentra?ia spermei
mai ales la masculii tineri. Datele asupra frecven?ei optime a coitusurilor
la masculi în monta dirijat? sunt redate în tabelul urm?tor.
Tabelul nr.
Frecven?a montelor la masculii principalelor specii de animale
|Specia |Masculi tineri |Masculi adul?i |
| |Nr. |Nr. femele/an|Nr. |Nr. femele/an |
| |monte/s?pt?mân? | |monte/s?pt?mân? | |
|Arm?sar |2-5 |15-40 |3-12 |30-50 |
|Taur |2-4 |20-60 |4-12 |60-100 |
|Vier |2-4 |10-20 |4-10 |30-60 |
|Berbec |6-12 |30-40 |6-24 |50-60 |
|Câine |1-2 |20-40 |2-6 |30-88 |
Monta liber?. În cazul acestui sistem masculii se ?in împreun? cu
femelele, pe care le monteaz? pe m?sur? ce acestea intr? în c?lduri. Acest
tip de mont? se efectueaz? f?r? controlul tehnic ?i, ca atare, prezint? o
serie de dezavantaje ?i anume:
. imposibilitatea ?inerii unor eviden?e zootehnice corecte, de unde
decurge inconvenientul necunoa?terii datei montei deci, a st?rii
fiziologice al efectivelor, al adopt?rii unei alimenta?ii diferen?iate
în func?ie de vârsta sarcinii, în??rcarea ?i introducerea la timpul
potrivit al femelelor gestante în maternitate ?i cunoa?terea
paternit??ii produ?ilor de concep?ie;
. lipsa controlului unor boli venerice cu transmitere prin actul montei,
cum ar fi bruceloza sau orhiepididimita infec?ioas? a ovinelor,
vibrioza sau trichomonoza genital? a bovinelor, alte virioze
epiteliotrope genitale;
. ob?inerea unor indici necorespunz?tori de reproduc?ie datorit? lipsei
totale a controlului calit??ii materialului seminal;
. epuizarea sexual? a masculilor prin efectuarea unui num?r nera?ional
?i neuniform de monte: în reproducerea de tip liber, un taur monteaz?
fiecare femel? în c?lduri în medie de 1,73 ori ?i realizeaz? maximum
10 monte pe zi; un berbec realizeaz? 4,1 monte la fiecare oaie
receptiv? ?i pân? la 29 monte pe zi.
Dintre avantajele montei libere se men?ioneaz?:
- prezen?a permanent? a masculilor între femele permite descoperirea la
timp a acestora în c?lduri ?i efectuarea montelor repetate, asigurându-
se prin aceasta un procent ridicat de fecunditate;
- prezen?a masculului printre femele constituie pentru acestea un factor
biostimulator.
Variante ale montei libere sunt: la cai monta în coseac? ?i monta în
padoc, iar la oi – monta în harem ?i monta pe clase.
Monta în padoc – iepele destinate montei se închid în padoc, unde se
introduce arm?sarul diminea?a ?i seara a câte dou? ore. Restul timpului
arm?sarul se între?ine separat de iepe. A?a metod? de mont? permite
folosirea masculilor de valoare înalt? pentru mont?.
Monta în coseac? prevede între?inerea în herghelii a 20-25 iepe pentru un
arm?sar. Herghelia se afl? la p??une sub supravegherea herghelegiului care
î?i noteaz? data montei.
Monta în harem se practic? în oierit ?i const? în formarea unor turme de
40-50 de oi în care se introduce un singur berbec, l?sându-se cu oile cel
pu?in dou? cicluri.
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5
|