Ðåôåðàòû

Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ

seminale. Celulele Sertoli au un rol de nutri?ie a celulelor seminale,

constituie un suport, îndeplinesc o func?ie fagocitar? a resturilor

celulare ?i secret? estrogeni.

Celulele seminale se g?sesc în celulele Sertoli, cele mai pu?in evoluate

(spermiogoniile) c?tre baza epiteliului ?i cele mai evoluate spre lumenul

tubului seminifer.

Linia seminal? din celulele Sertoli este reprezentat? de spermiogonii,

spermiocite primare ?i secundare, spermide ?i spermi.

Canalul epididimar. Toate conurile eferente se unesc într-un canal

flexuos, lung, care contureaz? baza structural? a epididimului.

Epididimul (epididymis) este un organ alungit, prezint? trei forma?iuni:

capul, corpul ?i coada.

La taur, berbec ?i ?ap epididimul prezint? un cap foarte dezvoltat ?i

turtit, care acoper? extremitatea superioar? a testiculului. Corpul

epididimului ader? mult la marginea posterioar? a testiculului. Coada

epididimului, aderent? la extremitatea inferioar? a gonadei, formeaz? un

apendice rotunjit ?i se deta?eaz? de testicul. Aceast? form? a cozii

epididimului, la rumeg?toare, permite rezec?ia în scopul cre?rii masculilor

genitostimulatori.

La arm?sar, vier ?i câine epididimul acoper? marginea dorso-lateral? a

testiculului. Coada epididimului la aceste specii (vier ?i câine) este

dispus? la polul postero-superior al gonadei.

Capul epididimului este reprezentat de conurile eferente care se unesc

într-un canal flexuos – canalul epididimar (ductus epididymis).

Canalul epididimar, foarte flexuos, constituie baza structural? a

corpului epididimar ?i este lung de 7-8m la berbec, 40-50m la taur, 70-80m

la arm?sar ?i 64m la vier. Pe m?sur? ce se apropie de coada epididimului,

flexiunile sunt mai pu?ine, iar lumenul devine mai larg, astfel încât

canalul epididimar devine un adev?rat depizit pentru spermi, 76% din

ace?tia g?sindu-se în coada epididimului.

Canalul epididimar, în afara func?iei de transport ?i depozitare, asigur?

maturarea. Procesul de maturare are loc în medie 7-9zile.

Canalul epididimar este format dintr-un epiteliu pseudostratificat ciliat

ce se g?se?te pe o membran? bazal? sub care se observ? o lam? sub?ire de

?esut conjunctiv. Musculoasa este reprezentat? de un strat muscular neted

circular, care devine mai gros spre coada epididimului. Celulele

epiteliului epididimar au un rol secretor.

La nivelul cozii epididimului canalul epididimar se l?rge?te ?i, f?r? o

delimitare precis?, trece în canalul deferent, care intr? în compozi?ia

cordonului testicular.

Cordonul testicular (funiculus spermaticus), este organul de suspendare

al gonadei mascule ?i este format din artera ?i vena testicular?, filete

nervoase, cremasterul ?i canalul deferent. Este acoperit în totalitate de

peritoneul visceral. Lungimea cordonului testicular variaz? în raport cu

specia animalelor ?i pozi?ia testiculelor. Astfel, la rumeg?toare,

funiculul testicular este relativ lung, iar la cabaline – scurt. Vierul,

câinele ?i iepurele au un cordon testicular lung.

Canalul deferent (ductus deferens) este un conduct lung, aproape

rectiliniu, care ia na?tere la nivelul cozii epididimului din canalul

epididimar, f?r? o delimitare precis?, trece pe la nivelul marginii

epididimare a testiculului, particip? la formarea cordonului testicular ?i

p?trunde în cavitatea abdominal? prin inelul inghinal superior, orientându-

se spre gâtul vezicii urinare ?i deschizându-se în uretr?.

Canalul deferent are trei por?iuni: funicular?, abdominal? ?i pelvian?.

În zona dorsal? a vezicii urinare, la taur, berbec, ?ap ?i arm?sar canalul

deferent formeaz? o dilata?ie alungit? (ampula ductus deferentis) cu o

lungime de 12-15cm ?i diametrul de 4-8mm. La taur u?or se palpeaz? prin

explora?ie transrectal?. Aceast? forma?iune lipse?te la vier ?i este redus?

ca volum la câine. La taur, berbec ?i ?ap ampulele deferen?iale servesc ca

rezervor pentru acumularea spermiilor în perioada excita?iei sexuale ?i,

prin masajul lor, se poate provoca ejacularea. Histologic canalul deferent

prezint? o mucoas? c?ptu?it? cu celule de tip glandular (la vier lipsesc),

un strat muscular ?i o seroas?. Celulele glandulare elimin? un secret care

se înl?tur? la spermi în timpul ejacul?rii.

Canalul ejaculator. Este por?iunea terminal? a c?ilor genitale propriu-

zise ?i rezult? din unirea extremit??ii caudale a canalului scurt de câ?iva

milimetri ?i lipse?te la speciile care nu au glande seminale (carnivore,

roz?toare). Fiecare canal ejaculator se deschide la nivelul unui pliu

longitudinal al mucoasei uretrale.

Uretra este un conduct comun al aparatului genital ?i celui urinar;

uretra la mascul are dou? por?iuni: uretra intrapelvin? ?i uretra

extrapelvin?.

Por?iunea intrapelvin? este delimitat? anterior de gâtul vezicii urinare

?i, posterior, de arcada ischiatic?. Se g?se?te pe plan?eul bazinului ?i

este în contact strâns cu glandele anexe ale aparatului genital.

Peretele uretrei pelvine este format din mucoas?, stratul vascular

(cavernos) ?i musculoas?. Stratul cavernos este structurat dintr-un plex

bogat de vene foarte ramificate ce prezint? un adev?rat ?esut erectil. În

?estutul conjunctiv dintre vene se g?sesc numeroase fibre musculare netede.

În timpul excita?iei sexuale corpul cavernos se umple cu sânge, se umfl?

?i, ca rezultat, lumenul uretrei se l?rge?te, înlesnind deplasarea spermei.

Por?iunea extrapelvin? sau uretra penian? se întinde de la arcada

ischiatic? pân? la vârful penisului, unde se deschide prin meatul urinar.

Glandele anexe ale aparatului genital mascul

Aparatul genital mascul este dotat cu o serie de glande cu secre?ie

extern?, care asigur? prin produsul lor formarea spermei. Aceste glande, în

cea mai mare parte, sunt a?ezate la nivelul uretrei intrapelvine: glandele

seminale, prostata ?i glandele bulbo-uretrale.

În peretele uretrei peniene se g?sesc o serie de glande mici, glandele

lui Littre.

Glandele anexe ale aparatului genital mascul sunt endocrine dependente.

Se dezvolt? la pubertate ?i involueaz? foarte mult dup? castrare.

Glandele seminale (glandulae vezicularis) sunt forma?iuin pare a?ezate pe

de o parte ?i de alta a canalelor deferente, deasupra gâtului vezicii

urinare (lipsesc la carnivore ?i roz?toare).

La arm?sar glandele seminale au aspectul unor pungi piriforme lungi de 10-

15cm ?i cu un diametru ce poate atinge lungimea de 3-6cm. La taur glanda

este foarte doselat?, de culoare cenu?ie, lung? de 12-15cm, lat? de 3-4cm

?i groas? de 2-3cm; la berbec ?i ?ap glandele seminale au lungimea de 4-5cm

?i respectiv – 3-4cm. La vier glanda seminal? este cea mai voluminoas?

dintre glandele accesorii ale aparatului genital (12-15cm în lungime).

Peretele glandei seminale este format din trei straturi: mucoasa,

musculoasa ?i adventicea.

Glandele reprezint? o larg? cavitate central?, c?ptu?it? cu un epiteliu

cu numeroase cripte în care se deschid glandele de tip tubulo-alveolar.

Musculoasa este format? din dou? straturi foarte fine de fibre musculare

netede (intern circular ?i extern longitudinal) ?i are rolul de a elimina

secre?ia.

Adventicea este reprezentat? de un strat sub?ire de ?esut conjunctiv ?i

con?ine o serie de microganglioni simpatici.

Glanda prostat? (gl. prostata) este o forma?iune impar?, prezent? la

toate speciile, a?ezat? în fa?a cranio-dorsal? a uretrei intrapelvine.

Glanda este format? din corpul prostatei (fac excep?ie berbecul ?i ?apul)

?i por?iunea diseminat? (cu excep?ia arm?sarului). La arm?sar prostata,

foarte bine dezvoltat?, este de culoare galben? ?i formeaz? doi lobi

laterali volumino?i (5-8cm lungime, 3-5cm l??ime) ?i un istm. La taur

corpul prostatei este redus, lung de 1,5cm, lat de 3-4cm ?i gros de 1,5cm;

por?iunea diseminat?, gland? de tip tubulo-alveolar, se întinde pe toat?

lungimea uretrei pelvine. La berbec ?i ?ap glanda este reprezentat?

exclusiv prin tubulo-acinii disemina?i radial în peretele uretrei. La vier

prostata este format? dintr-un corp prostatic foarte mic 2-3cm ?i 25g

greutate) ?i o por?iune diseminat?.

Prostata î?i vars? con?inutul în uretr? prin intermediul a 10-20canale

excretoare.

Glandele bulbouretrale (gl. bulbourethralis) sunt pare, de form? ovoidal?

?i se g?sesc de o parte ?i de alta a uretrei, imediat înaintea arcadei

ischiatice. Lipsesc la câine. La arm?sar ?i taur glanda bulbo-uretral? este

de m?rimea unei nuci (2,8-3cm) în lungime ?i 1,8-2cm în grosime). Palpa?ia

acestor glande prin traversul rectului e imposibil?, deoarece sunt

acoperite de mu?chiul bulbo-cavernos. La berbec ?i ?ap glandele

bulbourentrale sunt de 2-2,5 ori mai mici. Glanda bulbo-uretral? este

foarte dezvoltat? la vier. Are form? conic?, turtit? dorso-ventral ?i se

întinde de la arcada ischiatic? pân? la vârful vezicii seminale (are 12-

18cm în lungime, 3-5cm în l??ime ?i 2-3cm în grosime). Greutatea glandei

este de 150-200g. La arm?sar, taur, berbec ?i ?ap secre?ia bulbo-uretral? e

de o consisten?? apos-seroas?. La vier consisten?a este vâscoas?. Canalele

excretorii se deschid în canalul uro-genital.

Penisul (penis) sau organul copulator al masculului este alc?tuit din

r?d?cin?, corp ?i gland penian.

R?d?cina penisului este alc?tuit? din dou? ramuri (bra?e), care se inser?

pe jum?tatea corespunz?toare a arcadei ischiatice ?i este acoperit? de

mu?chiul ischiocavernos.

Ramurile, unindu-se, dau na?tere corpului penian. Corpul penisului are o

form? rectilinie (la rumeg?toare ?i suine prezint? o dubl? inflexiune – S-

ul penian) ?i este orientat înainte, printre coapse pân? la regiunea

ombilical? (la motan ?i iepuroi penisul este orientat caudal).

Corpul penian, constituit din corpul cavernos, uretr? ?i corpul spongios

al uretrei, are o form? cilindric?, u?or turtit? lateral. Se afl? în raport

cu marginea sa superioar?, cu peretele ventral al bazinului ?i abdomenului.

Marginea sa inferioar? este rotunjit? ?i ad?poste?te uretra spongioas?,

acoperit? în totalitate de mu?chiul bulbocavernos la arm?sar ?i numai

par?ial la celelalte specii.

La exterior corpul penisului este acoperit de o tunic? fibroas? –

albugineea, sub care se g?sesc doi corpi cilindrici caverno?i, delimita?i

de un sept penian conjunctiv. Septul penian este complet la carnivore ?i

iepure ?i incomplet sau perforat de numeroase orificii la celelalte

mamifere domestice. În ?an?ul ventral se afl? uretra ?i corpul spongios

periuretral.

Ca structur? histologic?, corpul cavernos este dotat cu o albuginee

extern? groas?, format? din fibre colagene ?i elastice, dispuse în dou?

straturi: circular intern ?i longitudinal extern. Din albuginee ?i septum

se deta?eaz? trabecule care formeaz? cavit??i (caverne) c?ptu?ite cu un

endoteliu. Cavit??ile trabeculare, mici la periferia corpului cavernos ?i

lungi în profunzime, sunt interpuse între arterele aferente ?i unele

aferente, endoteliul lor fiind o continuare a endoteliului vascular.

Corpul spongios al penisului (?esutul spongios uretral) este dispus în

jurul uretrei, fiind îmbr?cat de o albuginee fin? care con?ine, pe fa?a sa

intern?, fibre musculare netede dispuse circular. Cavit??ile sanguine sunt

delimitate de trabecule conjunctive constituite din fibre elastice, celule

musculare netede ?i fibre rare de colagen ?i sunt c?ptu?ite la interior de

un endoteliu. Ele se deschid în plexul venos al mucoasei uretrale.

Raportul dintre cavernele ?esutului erectil ?i scheletul conjunctiv

trabecular al corpului cavernos determin? dou? tipuri de penis: tipul

fibroelastic ?i tipul cavernos-muscular.

Tipul de penis fibro-elastic este caracterizat prin dominarea scheletului

trabecular conjunctiv ?i a unei albuginei groase, pu?in extensibil?.

Penisul este lung, formeaz? o flexur? sigmoidal?, are o rigiditate sporit?,

iar erec?ia este asigurat? de desfacerea S-ului penian (rumeg?toare,

suine).

Penisul de tip cavernos-muscular are un ?esut cavernos mai dezvoltat ?i o

albuginee mai sub?ire. Structurile erectile în stare de repaus sunt moi ?i

compresibile, iar în timpul erec?iei penisul devine dur, se alunge?te ?i se

m?re?te în volum.

Extremitatea anterioar? a penisului constituie glandul (capul penisului)

?i este reprezentat de o forma?iune mai mult sau mai pu?in evident? (în

func?ie de specie), delimitat? de restul penisului printr-o u?oar?

strangula?ie, colul glandului. Uretra, care se deschide la polul apical al

capului penisului, la unele specii prezint? o prelungire - processus

uretrae.

La arm?sar penisul are forma cilindric?, cu o lungime de 50-60cm în

repaus ?i 80-90cm în erec?ie; diametrul în repaus este de 4-6cm, iar în

erec?ie poate ajunge la 8-10cm. Por?iunea liber? a penisului este acoperit?

de un tegument sub?ire, de culoare neagr? sau marmorat?; la baza cavit??ii

furoului formeaz? un pliu circular – inelul prepu?ial.

Glandul este bine dezvoltat, prezint? un corp cavernos desinest?t?tor, de

aspectul unei ciuperci, devine foarte voluminos în erec?ie. În cazul în

care erec?ia glandului se produce înaintea intromisiunii, aceasta nu mai

poate avea loc din cauza dimensiunii exagerate a glandului. Glandul este

separat de restul por?iuini libere printr-un col evident ?i prezint?

circular o margine proeminent? – coroana glandului. Pe partea sa anterioar?

se g?se?te o adâncitur? – fosa glandului, în care se g?se?te por?iunea

terminal? a uretrei – procesul uretral, lung de 2-2,5cm.

Penisul taurului este lung de 100-170cm, dar este sub?ire în compara?ie

cu cel al arm?sarului. Înainte de a se angaja între bursele testiculare,

formeaz? o dubl? inflexiune – "S"-ul penian, pe curbura inferioar? a c?ruia

se ata?eaz? cei doi mu?chi netezi retractori ai penisului.

La taur, pe gâtul glandului, slab dezvoltat, este un ligament, care este

orientat c?tre capul penisului, în stânga. Procesul uretral nu dep??e?te

glandul penian.

La berbec ?i ?ap glandul este mai bine dezvoltat, asimetric ?i prezint?

la nivelul gâtului doi tuberculi. Uretra dep??e?te mult glandul (cu 3-4cm),

formând un apendice vermiform.

Glandul la ?ap are numai un tubercul stâng, iar apendicele vermiform este

mai scurt.

Penisul la vier este lung de 50-60cm, de tipul fibro-elastic, formeaz?

"S"-ul penian, dar acesta este situat înaintea burselor testiculare.

Por?iunea liber? a penisului, lipsit? de gland, este u?or ascu?it? ?i

r?sucit? spre stânga, în form? de sfredel. Aceast? structur? faciliteaz?

p?trunderea penisului printre papilele cervixului scroafei. În timpul

actului coital, ejacularea efectuându-se intrauterin.

Organul copulator al câinelui prezint? deosebiri esen?iale. Este lung de

15-20cm, por?iunea liber? reprezentând cam jum?tate din lungimea total?.

Corpul cavernos, baza anatomic? a por?iunii fixe a penisului, are o form?

conic?, cu un ?an? ventral în care se g?se?te uretra, un rafeu longitudinal

complet (doi corpi caverno?i). La nivelul por?iunii libere, corpul cavernos

este înlocuit de osul penian cu lungimea de 8-12cm, care are form? conic?,

este prev?zut cu un jgheab longitudinal ventral pentru uretr? ?i se termin?

anterior printr-un cordon fibros ce ajunge pân? la vârful penisului. Osul

penian este acoperit în totalitate de expansiunea ?esutului erectil

(spongios) al uretrei care formeaz? un gland foarte dezvoltat. Glandul se

îngusteaz? la mijloc, formând astfel partea anterioar?, parte alungit? a

glandului, ?i partea posterioar?, bulbii glandului.

Bulbii glandului sunt foarte dezvolta?i ?i intrarea lor în erec?ie, dup?

intromisiune, asigur? (al?turi de contrac?ia musculaturii vestibulului

vaginal al femelei), prelungirea actului coital.

Vârful glandului este ascu?it, orientat în jos, sub el se deschide

uretra.

Prepu?iul sau furoul (praepu?ium) la taur, berbec, ?ap, vier ?i câine

prezint? o cut? a pieii abdomenului în care este ad?postit? por?iunea

liber? a penisului. Are forma unei cavit??i tubulare, prev?zut? la

extremitatea cranial? cu o deschidere circular? – orificiul prepu?ial, iar

la cea posterioar? – închis?, ca un fund de sac. Ca structur?, prepu?iul

este format din tegumentul extern, prezentat de pielea regional?; la unele

specii are un smoc de p?r la orificiul prepu?ial (taur, vier). Tegumentul

intern, prezentat de foi?a parietal? ?i foi?a visceral? între piele ?i

mucoas?, este bogat în glande sebacee modificate. Caudal cavit??ii

prepu?iale, foi?a parietal? trece în foi?a visceral?, lipsit? de forma?iuni

glandulare, care îmbrac? penisul. Aceast? foi?? este foarte fin? ?i face

glandul penian foarte sensibil.

La vier furoul este un canal îngust, adânc; se deschide printr-un

orificiu strâmt prev?zut cu un smoc bogat de p?r. Aproximativ la jum?tatea

sa prepu?iul prezint? o structur?, care-l împarte în dou?. Compartimentul

posterior este simplu cilindric ?i în el se g?se?te por?iunea liber? a

penisului. Compartimentul anterior se prezint? cu o cavitate mai larg?,

care printr-un orificiu comunic? cu dou? diverticule largi (diverticulum

praeputii).

La majoritatea speciilor (taur, berbec, ?ap) prepu?iul este prev?zut cu

mu?chi protractori ?i mu?chi retractori. Mu?chii prepu?iali protactori

(craniali) sunt dispu?i la nivelul ostiumului prepu?ial, între tunica

abdominal? ?i piele, aderând la aceasta, de o parte ?i de alta a

ombilicului. Dup? actul sexual acestea asigur? revenirea prepu?iului în

pozi?ie de repaus.

Retractorii pornesc din zona orificiului furoului, se orienteaz? caudal

?i trec pe deasupra burselor în tunica dartoic?. Prin contractarea lor

sincron? se descoper? por?iunea liber? a penisului.

La arm?sar, prepu?iul are o structur? mai complicat?. El prezint? un sac

dublu din care se disting prepu?iul intern ?i extern, care sunt

constitui?i, la rândul lor din tegumentul extern ?i intern.

Fiziologia aparatului genital mascul

Spermatogeneza

Testiculul este un organ care îndepline?te dou? func?ii: una gametogen?,

de a genera game?i masculini, ap?i pentru fecunda?ie ?i alta – endocrin?,

de elaborare a hormonilor sexuali masculini (androgeni), care au rol

important în ini?ierea ?i men?inerea caracterelor sexuale secundare ?i a

activit??ii sexuale.

Gonadele masculine se formeaz? în perioada embrio-fetal? ?i continu? s?

se dezvolte lent pân? la apari?ia maturit??ii sexuale. Game?ii, ap?i pentru

fecunda?ie, se vor forma numai odat? cu instalarea pubert??ii.

Unitatea func?ional? a testiculului este tubul seminifer. Acesta este

delimitat de o membran? bazal? pe care se g?se?te epiteliul seminal.

Epiteliul seminal este format din celulele germinative, care prin diviziune

vor da na?tere spermiogoniilor, ?i din celulele Sertoli. Celulele Sertoli

au o dispozi?ie sinci?ial? (o delimitare pu?in vizibil?) ?i o baz? larg? de

implantare pe membrana bazal?, fiind desp?r?ite de grupuri dense de

celulele germinative; au o citoplasm? bogat? în incluziuni, reprezentând

componentele de sus?inere ?i nutri?ie pentru celulele liniei seminale.

Celulele germinative se g?sesc într-o continu? diviziune. La apropierea

pubert??ii activitatea de multiplicare celular? se intensific?, astfel la

apari?ia maturit??ii sexuale începe formarea spermiilor.

Spermiogeneza este un proces complex care asigur? formarea spermiilor din

spermiogonii, incluzând spermiocitogeneza, sau formarea spermiocitelor

primare ?i secundare ?i aprimiatomorfogeneza care const? în formarea

spermatozoidului fertil din spermida imatur?.

Întregul proces de gametogenez? se desf??oar? în patru perioade (de

multiplicare, cre?tere, formare ?i maturare), celula sexual? trecând prin

fazele de spermatogonie, spermatocit de ordinul I ?i II, spermid? ?i

spermiu matur.

Diferite faze ale spermiocitogenezei pot fi urm?rite la examenul

histologic al sec?iunilor transversale ale tubilor seminiferi, mai ales în

perioada sezonului de reproducere. Pe membrana bazal? a tubului seminifer

se observ? celulele liniei seminale (germinative), având ca elemente de

baz? spermiogoniile; acestea provin din celulele germinative care înainte

de pubertate dau na?tere prin diviziuni mitotice la spermogonii pr?foase ?i

apoi crustoase, care formeaz? spermiocitele de ordinul I. Ele î?i m?resc

dimensiunile, la sfâr?itul evolu?iei ?i devin elementele celulare cele mai

voluminoase de pe linia seminal?. Pân? la acest stadiu, mitozele se

realizeaz? ecua?ional, adic? fiecare cromozom se dedubleaz?, fapt care

conduce la ob?inerea a dou? celule fiice echivalente cu celula mam?.

Diviziunea prin care un spermatocit de ordinul I d? na?tere la dou? de

ordinul II este reduc?ional? (de maturare); fiecare cromozom din perechea

existent? în celula mam? rece în celulele fiice, ele având un num?r haploid

de cromozomi.

Spermatoci?ii de ordinul II sufer? o nou? diviziune mitotic?,

gomeotipic?, dar cu num?r haploid de cromozomi; ½ dintre celule au

cromozomul X ?i ½ cromozomul Y al sexului. Transformarea spermiocitului de

ordinul II în spermatide marcheaz? debutul fazei de formare sau de

spermatomorfogenez?.

Spermatidele sunt ini?te celule mici, rotunde. Morfogeneza are loc în

prelungirile protoplasmatice ale sinci?iilor Sertoli – celule de sus?inere,

cu func?ie nutritiv? ?i endocrin?. Celulele Sertoli sunt bogate în glucoz?,

acizi amina?i ?i vitamine (A, E, complexul B) – substan?e care, probabil

sunt folosite în perioada de formare. Fiecare celul? sertoli cuprinde

concomitent 8-12 spermide. Prin transform?ri complicate, din spermide se

formeaz? spermatozoizi. Acest proces are loc în felul urm?tor. Nucleul

spermatidei, voluminos ?i hipercromatic, migreaz? spre unul din polii

celulei ?i formeaz? capul; idiosomul prin partea sa central? formeaz?

acrozomul care acoper? nucleul spermatozoidului. Citoplasma se alunge?te în

sens opus. Din centrozomi se formeaz? doi centrioli (distal ?i proximal) ?i

elementele axiale ale spermatozoidului, iar din mitocondrii – elementele

spiralate. Citoplasma se condenseaz? de-a lungul piesei intermediare. La

nivelul gâtului r?mâne o cantitate redus? de citoplasm? – pic?tura

protoplasmatic?, care va dispare în procesul de maturare a

spermatozoidului. La sfâr?itul acestei faze spermatozoizii sunt implanta?i

în sinci?iul sertolian, având cozile libere spre lumenul tubului seminifer.

La încheierea spermatogenezei, celulele spermatice, care erau sus?inute

de sinci?iul Sertoli, prin secre?ia de hialuronidaz?, se desprind ?i cad în

lumenul tubilor seminiferi. Celulele epiteliului seminifer secret? un

lichid abundent care antreneaz? spermatozoizii ?i îi transport? spre

re?eaua testicular? ?i conurile eferente care îndeplinesc o absorb?ie a

fluidului seminifer ?i elaboreaz? un lichid propriu.

Maturi morfologic, permatozoizii se vor maturizeaz? fiziologic în canalul

epididimar ?i ulterior în c?ile genitale ale femelei.

Controlul hormonal al transport?rii prin c?ile spermatice implic?

testosteronul ?i ocitocina.

Epididimul ofer? spermatozoizilor posibilitatea de a-?i continua procesul

de maturare. Resorb?ia lichidului seminifer ?i concomitent secre?ia unui

alt fluid epididimar produce modificarea concentra?iei ionilor de Sodiu,

potasiu, calciu, clor, fosfor, al proteinelor, enzimelor ?i al gliceril-

fosforil-colinei, modificare necesar? matur?rii spermatozoizilor.

Maturarea fiziologic? a spermatozoizilor în timpul tranzitului epididimar

const? în:

- deshidratarea progresiv? a game?ilor;

- dobândirea sarcinii electrice negative care împiedic? aglutinarea lor;

- deplasarea pic?turii protoplasmatice de la gât la coada

spermatozoidului, fiind pierdut? înaintarea ejacul?rii;

- acoperirea cu un înveli? lipidic protector, care îi ap?r? de ac?iunea

nociv? a unor factori de mediu, în special de Ph-ul acid;

- dobândirea mobilit??ii ?i a capacit??ii fecundative.

Totu?i, motilitatea spermatozoizilor atinge parametrii normali în timpul

intr?rii lor în contact cu plasma seminal?, elaborat? de glandele anexe,

adic? în timpul ejacul?rii, în timp ce maturarea complet? a lor se produce

în organele genitale femele, fenomen cunoscut sub denumirea de capacitare.

Durata total? a spermatogenezei de la stadiul de spermiogonie la cel de

spermatozoid matur este de 60-70 zile pentru taur ?i berbec ?i 50-60 zile

la arm?sar, vier ?i câine; o spermiogonie formeaz? 6 spermatocite primare

?i 64 spermatozoizi (taur ?i berbec) 24 – ?i respectiv, 96 – la vier.

Durata gametogenezei este o constant? biologic? cu varia?ii foarte mici.

Schimbarea vitezei proceselor citologice prin modificarea regimului de

exploatare sau prin intensificarea nutri?iei reproduc?torului nu este

posibil?. De aceea, cunoa?terea acestor particularit??i are importan??

practic? deosebit?, deoarece în func?ie de aceasta trebuie stabilit?

perioada necesar? preg?tirii masculilor pentru sezonul de mont?, ca ?i

regimul de folosire a reproduc?torilor la sta?iile de pr?sil?.

Parenchimul testicular posed? o intens? activitate spermatogenetic?.

Astfel, produc?ia medie zilnic? de spermatozoizi la taur ?i berbec este de

5-7mlrd, iar la arm?sar ?i vier – 15-20 mlrd game?i. Un gram de ?esut

testicular într-un minut elaboreaz? 8,5mii de spermatozoizi.

Trecerea spermatozoizilor prin epididim, de la por?iunea incipient? a

canalului epididimar pân? la por?iunea lui terminal? este de 11 zile la

taur, între 12-15 zile la berbec ?i de 14 zile la vier.

Epididimul, ?i în special coada epididimului, serve?te ca rezervor pentru

spermatozozi. Aici se concentreaz? o cantitate important? de game?i: la

taur ?i berbec 150-200 mlrd, iar la vier ?i arm?sar 200-300 mlrd

spermatozoizi. Astfel, rezerva de spermatozoizi din epididim asigur? la

taur ?i arm?sar necesarul pentru 10-15 monte, iar la berbec spermatozoizii

sunt suficien?i pentru 30-40 monte. La nivelul cozii epididimului

spermatozoizii r?mân fertili circa 60 zile. În cazul unui repaus sexual

prelungit, când spermatozoizii r?mân mai mult timp în epididim, se produce

«îmb?trânirea» game?ilor, caracterizat? prin mobilitate sc?zut? sau

apari?ia unei cantit??i de spermatozoizi anormali. Se constat?, de altfel,

c? primul ejaculat recoltat dup? un repaus prelungit con?ine un num?r mai

mare de spermatozoizi patologici decât ejaculatul urm?tor.

În coada epididimului metabolismul spermatozoizilor scade cu mult ?i ei

r?mân în stare de anabioz? datorit? reac?iei u?or acide, vasculariza?iei

mai abundente ?i temperaturii mai sc?zute cu 3-5(C în pungile testiculare.

Temperatura testicular? mai joas? decât temperatura intern? este absolut

necesar? pentru desf??urarea normal? a procesului de spermatogenez?.

Termoreglarea testicular?

La masculii mamiferelor domestice termoreglarea testicular? este

asigurat? de tunica scroto-dartoic?, mu?chiul cremaster ?i vasculariza?ia

venoas? a testiculului.

Asigurarea unei temperaturi optime care se situeaz? în 3-5(C sub nivelul

temperaturii interne este esen?ial? pentru îndeplinirea func?iei

spermatogene a testiculului, func?ia endocrinogen? fiind neafectat?, a?a

cum se întâmpl? la masculii criptorhizi.

Temperatura ?i umiditatea mediului ridicate sau febra prelungit?

afecteaz? par?ial, sau chiar determin? degenerarea liniei seminale.

Fibrele musculare netede ?i elastice din dartos ?i scrotum care se

contract? la temperaturi sc?zute ?i se relaxeaz? la cald, modific?

suprafa?a extern? a învelitorilor testiculare, ofer? o suprafa?? variabil?

de radiere a c?ldurii. Acest proces este influen?at ?i de ac?iunea de

ridicare sau deschiderea testiculelor în burse prin contrac?ia mu?chiului

cremaster extern.

Termoreglarea testicular? este influen?at? ?i de:

- grosimea pieii locale;

- con?inutul glandelor sudoripare din pielea burselor prin secre?ia lor

accentueaz? pierderea de c?ldur?;

- artera spermatic? intern?, spiralat?, ?erpuie?te pe toat? lungimea

venei spermatice ?i printr-un schimb de c?ldur? eficient uniformizeaz?

temperatura învelitorilor testiculare cu cea a ?esutului testicular

reu?ind s? reduc? temperatura testicular? cu 5(C. La taur re?eaua bine

dezvoltat? a venei testiculare superficiale, aflate în grosimea

albugineii, îndepline?te acela?i rol termoregulator.

Func?ia endocrin? a testiculelor

Func?ia endocrin? a gonadelor masculine const? în formarea androgenilor.

Androgenii sunt sintetiza?i în celulele leydig (glanda diastematic?) dintr-

un precursor care este radicalul acetat, etapele intermediare ale

biosintezei fiind: colesterolul, progesteronul, androstendiolul ?i înfinal

testosteronul; biosinteza androgenilor este coordonat? de FCSH-ul

hipofizar. Acesta ac?ioneaz? asupra receptorilor specifici din membrana

celulelor Leydig, activeaz? adenil-ciclaza, care determin? sinteza acidului

adenozin-mono-fosforic – AMP – ciclic, activarea sa fiind un proces

dependent de protein-kinaz?. Protein-kinaza ac?ioneaz? prin fosforilare, în

activarea de scurt? sau sinteza de lung? durat? a proteinelor implicate în

controlul steroidogenezei.

Excesul de ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) determin?

sc?derea num?rului de receptori membranari, desensibilizeaz? adenil-ciclaza

?i depreseaz? (inhib?) sinteza hormonilor testiculari. Prolactina provoac?

sinteza receptorilor ICHS.

Hormonii androgeni determin? cre?terea organelor genitale înainte de

pubertate, a glandelor anexe, dimortismul ?i comportamentul sexual.

Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s? r?spund? la FSH, men?in

troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei seminale, asigurând

spermiogeneza.

De la locul sintezei, testosteronul este drenat de vasele limfatice ?i

venoase în circula?ia sistematic?, sau este transportat în tubii seminiferi

printr-un sistem specific de transport.

Celulele Sertoli transform? testosteronul în 5-alfa dehidrotestosteron ?i

androstan-3alfa-17betadiol; androgenii ?i FSH stimuleaz? celulele Sertoli

s? produc? protein? de legare a androgenilor care este secretat? în

lichidul tubului seminifer, având rolul de a transporta androgenii ?i

spermii prin acest fluid la epididim.

Este cunoscut, c? epididimul resoarbe cea mai mare parte a lichidului

secretat de tubii seminiferi care a transportat spermii prin c?ile

spermatice intra-testiculare; aceast? resorb?ie este reglat? de

concentra?ia androgenilor din lichidul seminifer ?i nu de cea sanguin?.

Unii componen?i specifici din plasma seminal? (inozitolul, gliceril-

fosforil-colina) sunt secreta?i de epididim sub ac?iunea androgenilor din

sânge.

Testosteronul intr? în celula secretoare a glandei anexe, în citoplasma

c?reia este transformat în 5-alfa dehidrotestosteron înainte de legarea la

un receptor citoplasmatic; complexul steroid-receptor este translocat în

nucleu, reac?ioneaz? cu situsul acestor ?i modific? activitatea cromatinei

nucleare. În acest mod androgenii regleaz? producerea unor componente

specifice ale plasmei seminale, cum ar fi fructoza ?i acidul citric.

Androgenii au efect general, anabolizat asupra metabolismului masculilor,

ac?ionând asupra dezvolt?rii maselor musculare prin re?inerea azotului.

Rolul organelor anexe ale aparatului genital mascul

Anexele aparatului genital sunt: glandele bulbo-uretrale, prostata,

veziculele seminale, canalele deferente ?i uretra pelvin?.

Canalele deferente sunt organe musculare ?i tubulare ce îndeplinesc rolul

de conducere a spermatozoizilor de la epididim spre uretr?; prin secre?ia

unui fluid contribuie la ejaculare, iar prin por?iunea terminal? dilatat?,

care este prezent? la arm?sar, taur, berbec ?i câine, îndeplinesc un rol de

stocare a spermatozoizilor. Ampulele canalelor deferente se deschid în

uretr? împreun? cu canalul excretor al veziculei seminale de pe aceea?i

parte, alc?tuind canalul ejaculator.

Glandele bulbo-uretrale sunt mici ?i rotunjite la arm?sar, taur ?i berbec

?i foarte dezvoltate la vier. Înaintea împreun?rii secre?ia produs? de

glandele bulbo-uretrale ?i de glandele Littre realizeaz? îndep?rtarea

impurit??ilor ?i a pic?turilor de urin? din uretr? ?i umeze?te glandul

penisului, facilitând intromisiunea.

La vier glandele bulbo-uretrale produc o secre?ie foarte vâscoas? care

devine lipicioas? ?i cap?t? aspect gelatinos în contact cu secre?ia

seminal?; în monta natural? ea împiedic? refularea spermei din uter,

constituind un “dop biologic” în canalul cervical.

Prostata este alc?tuit? din 2 por?iuni (corp ?i partea diseminat?) ?i are

o secre?ie apoas?. Secre?ia prostatei ?i a veziculelor seminale se amestec?

cu spermatozoizii ?i formeaz? în cea mai mare parte plasma seminal?.

Secre?ia prostatic? are un rol important în biologia spermatozoizilor.

Spermatozoizii imobili în testicul, în contact cu secre?ia glandelor anexe,

ajung la mobilitatea maxim? sub influen?a secre?iei prostatice.

În compozi?ia acestei secre?ii se g?se?te o baz? azotat? (spermina),

lecitin? ?i corpi alcaloizi. Secretul prostatic con?ine enzime, substan?e

minerale, cantit??i mici de zah?r ?i substan?e biologic active –

prostaglandine (PG) ?i vasopresin? care favorizeaz? contrac?iile uterine ?i

deci, transportarea spermatozoizilor în c?ile genitale femele.

În afar? de acestea, în secretul glandei prostatice se mai con?ine

cantit??i considerabile de acid citric zinc ?i antiaglutinine – substan?e

proteice ce ap?r? spermatozoizii de aglutinare.

Veziculele seminale sunt situate lateral de ampulele canalelor deferente

?i în apropierea gâtului vezicii urinare, sunt saciforme la arm?sar ?i vier

?i au aspect doselat la rumeg?toare. Secre?ia seminal? con?ine fructoz?,

acid citric, proteine, enzime, potasiu ?i altele, care sunt indispensabile

în metabolismul spermatozoizilor. Fructoza care constituie substratul

energetic necesar metabolismului anaerob al celulei spermatice este în

cantitate mare în secre?ia seminal? de la taur ?i berbec; mic? la vier ?i

arm?sar, lipse?te complet la câine.

La arm?sar secre?ia seminal? gelatinoas? încleie canalul cervical,

prevenind în a?a fel refularea spermei din uter.

Reglarea neuroendocrin? a func?iei sexuale la masculi

Spre deosebire de femele, la care func?ia de reproduc?ie se manifest?

periodic, sub forma unor cicluri de c?lduri, la reproduc?torii masculi

func?ia de reproduc?ie este continu?.

Primele semne ale activit??ii sexuale la masculi apar timpuriu ?i constau

în efectuarea saltului pe alte animale din lot, indiferent de sexul

acestora. Mai târziu apare preferin?a pentru femelele în c?lduri. Momentul

maturit??ii sexuale este considerat atunci când în sperm? se g?sesc game?i

maturi. Activitatea reproductiv? este condi?ionat? de manifestarea normal?

a reflexelor sexuale.

La masculi, ca ?i la femele atât func?ia de reproduc?ie cât ?i

comportamentul sexual sunt dirijate de sistemul neuroendocrin. Ambele

influen?e, nervoas? ?i umoral?, stau în leg?turi reciproce ?i multiple.

Centrul principal al celor dou? dirij?ri este diencefalul care influen?eaz?

activitatea axei hipotalamo-hipofizare. Excita?iile nervoase pornesc direct

din encefal spre organele sexuale. Activitatea sexual? a diencefalului este

influen?at? de cortex, care se afl? în permanen?? sub efectul excita?iilor

interne ?i externe. Excita?iile care se repet? cu regularitate devin

dinamic stereotipe, l?sând urme în cortex. La repetarea excita?iilor apar

r?spunsuri, sub forma unor reflexe condi?ionate. Sub influen?a androgenilor

î?i fac apari?ia dou? câmpuri nervoase. Primul este centrul libidoului care

reac?ioneaz? sub efectul androgenilor. Centrul libidoului la masculi se

deosebe?te de cel al femelelor, printr-o activitate permanent?. Al doilea

câmp nervos sau centru este situat în diencefal. Activitatea acestuia nu

este specific? sexului ?i face parte din mecanismul circuitului func?ional

sexual.

Condi?ia apari?iei reflexelor sexuale este aceea ca în organism s?

circule cantit??i optime de androgeni, care s? determine o stare de

excita?ie a centrului libidoului. A?a cum se ?tie reflexele se împart în

înn?scute (necondi?ionate) ?i dobândite (condi?ionate).

Reflexele necondi?ionate se manifest? prin tendin?a de împreunare care

este caracteristic? tuturor organismelor. Peste reflexele înn?scute se

suprapun cele dobândite, care intensific? sau tempereaz? manifest?rile

activit??ii sexuale.

Ac?iunea reflexelor condi?ionate se realizeaz? cu ajutorul analizatorilor

vizuali, auditiv, olfactotactili. Pe aceste c?i activitatea sexual? este

intensificat?.

La realizarea reflexelor sexuale particip? aparate receptoare, senzitivo-

senzoriale, cu localizare în organele genitale, care sunt bogate în

termina?ii nervoase.

Termina?iile senzitive reac?ioneaz? la excita?iile pe care le transmit

sistemului nervos central, cele motoare provoac? contrac?ii musculare, iar

cele secretoare determin? eliberarea secre?iei glandelor anexe ale

aparatului genital.

Transmiterea la scoar?? a diferitor impulsuri din mediul ambiant (lumina,

temperatura, vederea unei femele în c?lduri etc.) se realizeaz? cu ajutorul

organelor de sim? (al v?zului, mirosului, auzului ?i sim?ului tactil).

Excitan?ii meidului extern produc impulsuri care se transmit pe aceste c?i:

la scoar?? ?i ac?ioneaz? asupra unui mecanism de excita?ie central, dar

numai când acesta este sensibilizat de hormonii androgeni.

De la nivelul scoar?ei pleac? impulsuri nervoase la hipotalamus, fiind

stimulat? eliberarea factorilor declan?atori RF (Releasing Factors). În

acest fel celulele hipofizei anterioare sunt stimulate pentru secre?ia

hormonilor FSH ?i ICSH.

Hormonul ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) stimuleaz?

secre?ia celulelor intersti?iale Leydig, respectiv secre?ia de androgeni,

hormoni care men?in reactivitatea sistemului nervos ?i stabilesc un anumit

grad de excitabilitate. Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s?

r?spund? la FSH, men?in troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei

seminale, fiind indispensabili unei spermiogeneze normale, contribuie la

transportul spermiilor ?i la copulare. Hormonii androgeni determin?

cre?terea organelor genitale înainte de pubertate, a glandelor anexe,

dimorfismul ?i comportamentul sexual.

FSH-ul este implicat în dezvoltarea stadiilor incipiente ale

spermiogenezei, aceasta fiind coordonat? de androgeni; testosteronul

asigur? diviziunea reduc?ional? a spermiocitelor primare, formarea

spermidelor incipiente ?i apoi a spermiilor; balansa FSH-ICSH – androgeni

men?ine continuitatea spermiogenezei.

Ocitocina, hormon al hipotalamusului, determin? contrac?ia musculaturii

netede a canalelor seminale la fiecare 7-8 secunde, asigurând migra?ia

spermiilor prin tubii seminiferi ?i tranzitul epididimar al game?ilor, iar

în timpul actului sexual contrac?iile musculaturii netede a c?ilor

spermatice ?i ale glandelor anexe asigur? eliminarea spermei (ejacularea).

Prin urmare, hormonii constituie o verig? importan?? în lan?ul regl?rii

nervoase a proceselor sexuale. În afar? de hormonii hipofizari ?i cei

testiculari, în procesul de reproduc?ie la masculi particip? ?i al?i

hormoni ca: hormonii secreta?i de suprarenal?, epinefrina care reduce

concentra?ia ?i mobilitatea spermiilor, tiroxina care are efect favorabil

asupra libidoului sexual, în timp ce tiroidectomia suprim? procesele

sexuale.

Activitatea glandelor endocrine depinde de sistemul nervos. Datorit?

interac?iunii reciproce a sistemului nervos ?i celui endocrin este posibil?

declan?area actului sexual.

Actul sexual (monta, copula?ia sau coitul)

Actul sexual reprezint? un proces complicat de interac?iune reciproc?

care const? în împreunarea a doi reproduc?tori de sexe opuse, în urma

c?reia sperma masculului este depus? în aparatului genital feminin. Actul

montei este asigurat de un mecanism neuroendocrin, la baza c?ruia st?

desf??urarea reflexelor sexuale necondi?ionate peste care s-au suprapus

reflexele condi?ionate.

Totalitatea reflexelor sexuale necondi?ionate constituia instinctul

sexual. Acesta se manifest? odat? cu apari?ia maturit??ii sexuale – moment

în care încep s? fie eliminate de pe ovar ovule mature ?i din testicul

spermatozoizii fertili.

Reac?ia organismului la hormonii sexuali se exprim? prin dorin?a de

împreunare, în urma c?reia are loc actul de copula?ie.

Stimulii senzoriali externi (insola?ia, temperatura, lumina, semnalele

acustice, olfactive ?i tactile emise de masculi ?i femele în c?lduri,

aspectele cantitative ?i calitative ale nutri?iei ?i altele) ac?ioneaz?

asupra sistemului nervos ?i hipotalamusului, antrenând mecanisme

neuroendocrine care stau la baza form?rii ?i manifest?rii reflexelor

sexuale.

Reflexele sexuale

Reflexele sexuale la majoritatea animalelor se succed în urm?toarea

ordine: reflexul de erec?ie, de îmbr??i?are, de împerechere sau

intromisiune ?i de ejaculare, toate acestea fiind precedate de c?utarea

partenerilor (reflexul de apropiere).

Reflexul de apropiere

C?utarea partenerilor se face prin semnale caracteristice emise de

femelele care transmit informa?ii despre starea lor de receptivitate ?i

ating masculii. Un rol important în contactul dintre masculi ?i femele îl

au semnalele olfactive datorit? feromonilor, care determin? mirosul

specific al femelelor în stadiul de excita?ie al ciclului sexual. Pentru

recunoa?terea partenerilor fona?ia ?i audi?ia constituie mijloace

deosebite.

La majoritatea speciilor, în cadrul reflexului de apropiere masculii

adulmec? perineul ?i vulva femelelor, iar mirosul specific estral determin?

arm?sarul, taurul ?i berbecul s? adopte o postur? caracteristic?: înal??

capul ?i ridic? buza superioar? dup? care treptat se excit?, se produce

erec?ia ?i se elimin? o cantitate mic? de secre?ie anex?.

Începând cu estrul, femelele prezint? o toleran?? sporit? fa?? de

masculi, se afl? în apropierea lor, dar la tentativele de montare se

îndep?rteaz? sau îi atac? cu agresivitate. Femelele în c?lduri devin

receptive, iar la apropierea masculilor adopt? de regul? o pozi?ie campat?,

ridic? coada ?i a?teapt? lini?tite monta.

În func?ie de specie reflexul de apropiere este cel mai evident la

arm?sar, care manifest? stare de agita?ie puternic?, nechez?turi frecvente,

adulmecarea regiunii vulvare, contact nazo-nazal timp de aproximativ câteva

minute; uneori arm?sarul mu?c? iapa.

Berbecul se apropie de oaia în c?lduri, o abordeaz? prin lovituri u?oare

cu capul ?i apoi, în regiunea abdominal?, cu unul din membrele anterioare.

Vierul se plimb? în jurul scroafei în c?lduri, o împinge mai ales în

regiunea flancului, scoate groh?ituri caracteristice, realizeaz? frecvente

contacte nazo-nazale ?i nazo-vulvare ?i saliveaz? abundent, pe m?sur? ce îi

cre?te treptat starea de excita?ie sexual?.

La taur reflexul de apropiere se manifest? prin mugete repetate,

saliva?ie ?i adulmecarea regiunii vulvare.

Reflexul de erec?ie

Erec?ia este reflexul sexual care î?i are sediul în m?duva sacral? cu

contribu?ia scoar?ei cerebrale ?i a sistemului neuro-vegetativ.

Componentele nervoase parasimpatice care contribuie la erec?ie sunt

constituite din ramurile ventrale ale primelor 3 perechi de nervi sacrali,

din nervul splanhnic pelvin (cu rol în vasodilata?ie ?i relaxarea

retractorului penian) al nervului pudend; ace?ti nervi stimuleaz? dilatarea

arterelor pelvine ?i împiedic? returul sângelui venos din penis.

Erec?ia este asigurat? de afluxul sanguin în cei doi corpi caverno?i

penieni ?i ?esutul spongios al uretrei, dilatarea sinusurilor cavernoase

fiind facilitat? de încetinirea circula?iei de întoarcere realizat? prin

contrac?ia musculaturii netede a corpilor caverno?i, ischiocaverno?i ?i

bulbospongio?i.

La taur în timpul erec?iei, mu?chiul ischiocavernos produce 4-5

contrac?ii care pompeaz?, ridicând presiunea intrapenian? a sângelui la

14000mm ai coloanei de mercur.

Exteriorizarea penisului la rumeg?toare ?i suine se produce ca urmare a

desfacerii “S”-ului penian.

Structura diferit? a penisului la arm?sar face ca presiunea maxim? din

corpii caverno?i s? fie de numai 1000mm coloan? de mercur.

La câine erec?ia este ajutat? de contrac?ia sfincterului vulvar al

c??elei (?esut erectil vestibular) care urmeaz? intromisiunii ?i efectului

de pompare al mu?chiului ischiocavernos.

Timpul necesar erec?iei depline depinde de tipul organului copulator,

fiind îndelungat la tipul musculo-cavernos (arm?sar ?i câine) ?i scurt la

tipul fibro-elastic (rumeg?toare ?i vier).

Reflexul de îmbr??i?are

Const? în saltul masculului pe femela în c?lduri ?i cuprinderea

flancurilor ei cu membrele anterioare. Arm?sarii ?i vierii prezint? o

manifestare intens? a reflexului de cuprindere pe când la berbeci ?i tauri

acest reflex este mai pu?in evident. Fiind un reflex nespecific masculii

efectueaz? salturi pe femele care nu sunt în c?lduri, al?i masculi sau

manechine. Acest reflex se produce numai în cazul în care masculul se poate

sprijini pe trenul posterior. În cazul unor tulbur?ri ale trenului

posterior (afec?iuni ale bazinului, articula?iilor, afec?iuni podale etc.)

masculul nu poate efectua saltul pe femel?.

Concomitent cu reflexul de salt ?i îmbr??i?are începe s? se manifeste ?i

reflexul de împreunare.

Reflexul de împreunare

Numit ?i reflexul de intromisiune sau coitul, el face parte din grupa

reflexelor necondi?ionate ?i const? în introducerea penisului în vaginul

femelei. Intromisiunea este condi?ionat? de erec?ie ?i salt. Dup?

introducerea penisului în vagin, prin efectuarea unor mi?c?ri de trecere,

organul copulator percepe prin termina?iile nervoase de pe suprafa?a

glandului excita?iile termice ?i de presiune.

Aceste senza?i provoac? pe cale reflex? ejacularea prin excitarea

centrului ejacul?rii.

Intromisiunea penisului în vagin este înlesnit? de pozi?ia campat? a

femelei, de mucusul de c?lduri care tapeteaz? pere?ii vaginului, cât ?i de

secre?iile glandelor anexe ale aparatului genital mascul.

Reflexul de ejaculare

Reflexul de ejaculare se produce în urma intromisiunii ?i const? din

eliminarea spermei în c?ile genitale.

Stimulii care ini?iaz? ejacularea pornesc de la gland, cei termici sunt

esen?iali la rumeg?toare, iar presiunea exercitat? de organul copulator

femel este caracteristic? necesar? pentru vier, câine ?i arm?sar.

Contrac?iile succesive de tip peristaltic ini?iate la epididim ?i propagate

de-a lungul canalului deferent împing treptat masa seminal? depozitat? la

nivelul epididimului sau ampulelor canalelor deferente pân? la expulzarea

ei în mediul exterior. Concomitent, componentele musculare netede din

pere?ii glandelor anexe se contract? ?i evacueaz? con?inutul acestora în

uretr?.

Nervii simpatici care controleaz? ejacularea provin din perechile 2-5

lombari, sunt nervii pudenzi, hipogastrici ?i plexul pelvin; reflexul

ejacul?rii este stimulat de termina?iile nervoase din glandul penian.

În timpul ejacul?rii încep s? func?ioneze succesiv glandele anexe ale

aparatului genital. Ini?ial, dup? reflexul de erec?ie se elimin? o

cantitate mic? de secre?ie produs? de glandele mucoasei uretrale ?i de

glandele bulbo-uretrale. Dup? secre?ia bulbo-uretral? se elimin? con?inutul

epididimului – masa de spermatozoizi, care se amestec? cu lichidul

prostatic ?i, în sfâr?it, se elimin? secre?ia veziculelor (glandelor)

seminale.

Ejacularea poate fi sincron? ?i asincron?.

La rumeg?toare ejacularea se declan?eaz? sincron, adic? toate p?r?ile

componente ale spermei se elimin? în acela?i timp.

La arm?sar, câine ?i vier ejacularea se produce asincron: ini?ial se

elimin? secretul glandleor uretrale ?i bulbo-uretrale, ulterior se elimin?

masa de spermatozoizi amestecat? cu secretul glandei prostata ?i spre

sfâr?itul ejacul?rii se elimin? secretul glandelor seminale care împinge

sperma în coarnele uterine; transformându-se într-o mas? gelatinoas?, la

monta natural? secre?ia seminal? împiedic? refularea spermei, constituind

un dop cleios biologic la nivelul lumenului cervical.

Reflexele sexuale la femele

Principalul mecanism fiziologic de reglare a algoritmului genetic al

reproduc]iei animalelor este instinctul sexual. Instinctul sexual (genetic)

se instaleaz? odat? cu maturitatea sexual? ?i se manifest? în timpul

stadiului de excita?ie al ciclului sexual printr-un lan? de reflexe

necondi?ionate.

În succesiunea lor, ordinea reflexelor sexuale la femele este urm?toarea:

1. Reflexul erec?iei const? în modificarea morfofiziologic? a aparatului

genital înainte de mont? (coit). Prin erec?ie se produc procesele

indispensabile pentru a putea efectua actul sexual. La femelele

animalelor domestice erec?ia se materializeaz? în tumefierea corpilor

caverno?i ai clitorisului, tumefierea vulvei ?i hiperemia activ? a

mucoaselor vaginului ?i cervixului, în urma afluxului sanguin. Cecumul

se întredeschide. Evolueaz? semnele estrului.

2. Reflexul de apropiere (locomotor) se caracterizeaz? prin c?utarea

partenerilor ?i atragerea masculilor. C?utarea masculilor se face prin

semnele caracteristice, care dau indica?ii asupra st?rii lor de

recep?ionare. Femela manifest? «ritualul de îngrijire» (mirosirea,

lingerea, mu?c?turile, jocul ?i lupta, atitudinea corporal?). Reflexul

de apropiere dup? timp coincide cu debutul fenomenului excita?iei

sexuale ?i treptat se schimb? cu reflexul de îmbr??i?are.

3. Reflexul de îmbr??i?are (maunting) se caracterizeaz? prin încerc?ri

dese de a înf?ptui saltul pe alte femele (sau masculi) ?i fixarea

corpului lor cu membrele anterioare. Femela se las? s?ltat? de alte

femele, dar nu admite saltul masculului. Reflexul culmin? cu fenomenul

de excita?ie sexual?.

4. Reflexul de împerechere (de copula?ie, coitul), se manifest? prin

contractarea ritmic? a unor grupe de mu?chi ?i îndoirea coloanei

vertebrale. Femela se afl? într-o stare de excita?ie sexual? foarte

înalt?. Clinic se remarc? nu numai mi?c?rile de copula?ie, dar ?i

luarea unei pozi?ii favorabile actului sexual. Reflexul se manifest?

numai în timpul c?ldurilor ?i se încheie cu ejacularea.

5. Reflexul de ejaculare la femele decurge în dou? faze. În prima faz? se

elimin? secretul glandelor vestibulare ?i vaginale. Faza a doua a

ejacul?rii coincide cu momentul orgasmului. În acest timp apar

contrac?iile peristaltice, tetanice ale uterului ?i cervixului;

mucusul estral este aruncat din corpul uterin; la rumeg?toare mucusul

estral se scurge din abunden?? la fundul boltei vaginale.

La manifestarea reflexelor sexuale particip? diferite regiuni ale

sistemului nervos central ?i vegetativ, glande endocrine ?i factori

umorali. Valori sporite de estrogeni în circuitul sanguin favorizeaz?

instalarea dominantei sexuale în scoar?a cerebral?. În acest caz toate

sistemele organismului sunt mobilizate la înf?ptuirea func?iei de

înmul?ire. Este important de men?ionat însemn?tatea practic? a acestui

proces. În timpul dominantei sexuale la femele u?or se formeaz? reflexele

condi?ionate la mediul extern. Astfel, vacile deseori manifest? reac?ia

sexual? pozitiv? fa?? de operatorii pentru îns?mân?area artificial?. Sunt

cunoscute cazuri, când iepele ?i vacile care mai înainte au fost

îns?mân?ate, vin singure la punctul pentru îns?mân?area artificial?. Cu

u?urin?? se formeaz? reflexe condi?ionate fa?? de masculii încerc?tori.

Tipurile de mont? la diferite specii de animale ?i particularit??ile

actului sexual

Dup? specificitatea actului de mont? ?i locul de depunere a spermei

exist?:

- animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal, caracteristic

rumeg?toarelor;

- animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, exist? la cabaline,

suine ?i carnivore.

La animalele rumeg?toare, în urma montei, sperma este depus? la nivelul

vaginului. Datorit? contrac?iilor uterine antiperistaltice de aspirare

circa 5% din spermatozoizi p?trund în canalul cervical ?i uter. Restul

spermatozoizilor mor în vagin, doar cei mai viguro?i pot trece prin cervix.

La animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal se constat?

urm?toarele caracteristici:

. actul montei are o durat? redus?: 2-5 secunde la ovine ?i 5-10 secunde

la taurine;

. func?ia glandelor anexe ale aparatului genital mascul ?i ejacularea se

desf??oar? sincron;

. volumul este redus (1-3 ml la berbec ?i 4-5 ml la taur), fiind

concentrat? în spermatozoizi (2,5-3,5 mlrd/ml la berbec ?i 0,8-1,2

mlrd/ml la taur).

La animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, sperma în urma

coitului, nimere?te în corp ?i coarnele uterine. La aceste specii se

constat? urm?toarele:

. actul montei este prelungit (1-3 minute la cai; 10-15 minute la suine,

pân? la 45 minute la câini);

. glandele anexe genitale mascule func?ioneaz? succesiv în timpul

coitului, prin urmare ejacularea este asincron?;

. volumul spermei este mare (la arm?sar 50-100ml, la vier 200-400ml, la

câine 2-18ml) cu o concentra?ie redus? a spermatozoizilor).

La taurine actul montei const? în cabrare, îmbr??i?are ?i efectuarea unor

mi?c?ri de explorare cu penisul de mic? amplitudine; imediat dup?

realizarea contactului cu mucoasa vulvar?, tarul execut? intromisiunea

printr-o penetrare violent? ?i un salt cu tot corpul, concomitent cu

ejacularea. Aceasta se produce la 1 secund? dup? contactul penisului cu

mucoasa vaginal?, eliminarea spermei având o durat? de 0,3 secunde. În

timpul ejacul?rii glandul penian se r?suce?te u?or sau descrie o rota?ie

complet? de 360( în sensul invers acelor de ceasornic ?i cu o amplitudine

de 6 cm în diametru. Dup? ejaculare urmeaz? retragerea promt? a penisului

?i coborârea lui.

Berbecul face saltul, execut? câteva mi?c?ri de penetrare cu trenul

posterior, apoi coboar?; se produc astfel mai multe salturi înaintea

intromisiunii propriu-zise, eviden?iate printr-o mi?care de penetrare

violent? ?i profund? a trenului posterior ?i a întregului corp.

Datorit? erec?iei la berbec apendicele vermiform al penisului devine

rigid, dilata?ia uretrei de la baza acestuia se umple cu sperm?, iar

materialul seminal este expulzat sub presiune. Datorit? îngustimii meatului

urinar, jetul fiind orientat spre cervix.

La arm?sar actul montei se caracterizeaz? prin efectuarea unor mi?c?ri de

copulare caracteristice, începute imediat dup? intromisiune, cu o durat? de

pân? la 1 minut ?i culminate cu ejacularea, care se eviden?iaz? prin

mi?c?rile ritmice ale cozii sau contrac?ia ritmic? a sfincterului anal. Cea

mai mare parte din sperm? este depus? în uter, întrucât procesul uretral al

penisului p?trunde profund intracervical. Restul de sperm?, r?mas în vagin

este împins de asemenea, în uter prin mi?c?rile de copula?ie pe care le

efectueaz? penisul, asem?n?toare ale unui piston într-un cilindru.

În timpul montei la iap? se constat? o presiune negativ? în uter,

realizat? printr-o inspirare adânc? la intromisiune ?i ridicarea

abdomenului, capabil s? aspire circa 80ml de lichid prin cervixul relaxat.

Imediat dup? coit, în vaginul iepelor se mai pot recupera 10-15ml sperm?

din cei 50-100ml ejacula?i.

Copula?ia dureaz? mai mult timp la vier; dup? salt, acesta efectueaz? o

serie de mi?c?ri de c?utare a vulvei cu penisul aflat într-o erec?ia

par?ial?. Intromisiunea eviden?iaz? mi?c?ri viguroase de copula?ie. Pe

toat? durata ejacul?rii vierul este imobil, lini?tit, îmbr??i?eaz? reflex

?i foarte strâns cu membrele anterioare femela. Extremitatea liber? a

penisului traverseaz? creasta care delimiteaz? vaginul anterior de cervix,

se inser? în conductul spiralat endocervical, unde r?mâne blocat datorit?

corpilor caverno?i din timpul ejacul?rii.

Actul sexual la câine prezint? dou? etape distincte. Prima, cu o durat?

de câteva minute, const? în realizarea intromisiunii pe seama rigidit??ii

asigurate de osul penian (erec?ia prematur? compromite intromisiunea) apoi

în efectuarea unor mi?c?ri viguroase a trenului posterior, care induc

erec?ia deplin? a bulbilor penieni ce împiedic? retragerea organului

copulator mascul din c?ile genitale ale c??elei; frac?iunea spermatic? din

ejaculat este eliminat? în circa 80 secunde, marcând sfâr?itul primei faze

a actului sexual. Etapa a doua dureaz? 3-45 minute în care cei doi

parteneri se afl? în pozi?ie crup? la crup?. Adoptarea acestei pozi?ii

determin? r?sucirea cu 180 grade înapoia osului penian, fapt care

accentueaz? turgescen?a penisului prin împiedicarea evacu?rii sângelui;

decuplarea se realizeaz? numai dup? relaxarea vulvei ?i a corpilor

vestibulari.

Îns?mân?area animalelor

La reproducerea animalelor se folosesc dou? metode de îns?mân?are:

natural? ?i artificial?.

La îns?mân?area natural? cresc?torul alege ?i potrive?te reproduc?torii

?i asigur? condi?iile necesare pentru actul montei masculului cu femela

respectiv?. La îns?mân?area artificial? actul montei (coitul) nu are loc:

sperma este depus? în aparatul genital femel cu ajutorul unor instrumente

speciale.

Sistemele de mont?

Actul sexual la animale poart? denumirea de mont? sau coit. Pentru

realizarea montei sunt necesare urm?toarele condi?ii: femela s? fie în

c?lduri ?i s? accepte masculul: masculul s? fie capabil de a efectua actul

copulator, adic? s? prezinte poten?? sexual?. În acest sens, el trebuie s?

manifeste în mod corect reflexele sexuale.

Monta cunoa?te mai multe sisteme dintre care mai folosite sunt: monta

liber? ?i monta dirijat?.

Monta dirijat? (monta de mân?). La acest sistem de mont? reproduc?torii

masculi se ?in separat de femele, care în perioada de c?lduri sunt duse

pentru a fi montate. Actul montei se face în prezen?a ?i sub supravegherea

atent? a personalului calificat. Cu acest prilej se face potrivirea

perechilor ?i se apreciaz? starea de s?n?tate a organelor genitale ale

femelelor în c?lduri, pentru a evita îmboln?virea masculilor. Înainte de

actul montei organele genitale ale femelelor se spal? cu ap? cald?, iar la

iap? coada se înf??oar? cu o band? de tifon ?i se d? într-o parte.

Pentru buna desf??urare a activit??ii de reproducere prin sistemul de

mont? dirijat? este important? alegerea momentului optim pentru

îns?mân?are. În acest scop se folosesc masculii încerc?tori sau alte metode

de eviden?iere a femelelor în c?lduri.

Vacile se monteaz? imediat ce au fost depistate în c?lduri cu taurul

încerc?tor sau pe baza comportamentului sexual ?i a semnelor clinice. De

obicei, la vaci se practic? o singur? mont? într-o perioad? de c?lduri.

Dac? dup? mont? c?ldurile persist?, la 10-12 ore monta se repet?.

Monta dirijat? la oi este superioar? celorlalte sisteme de mont?, fiindc?

reproduc?torul este admis s? efectueze monta numai la oile ce i-au fost

repartizate prin programul de ameliorare stabilit dinainte; descoperirea

oilor în c?lduri se face diminea?a ?i seara cu berbecii încerc?tori, iar

monta se efectueaz? imediat în boxa berbecului ales, f?r? interven?ia

îngrijitorului. La oile cu coad? lat? (Karacul) este necesar? interven?ia

îngrijitorului, care ridic? coada oii, pentru ca berbecul s? o poat? monta.

Dac? perioada de c?lduri se prelunge?te, monta se repet? la 12-18 ore.

Pentru monta natural? dirijat?, depistarea corect? a scroafelor în

c?lduri prezint? o importan?? deosebit?. Depistarea scroafelor în c?lduri

se face cu ajutorul vierilor încerc?tori, care sunt adu?i pe culoarul

dintre boxe. Scroafele în c?lduri se apropie de marginea boxei, având o

comportare caracteristic? ?i manifest? reflexul de imobilitate, la care se

adaug? ?i modific?rile de la nivelul organelor aparatului genital.

Scroafele în c?lduri, sunt introduse în boxa de mont? la vier, unde stau

pân? se termin? actul montei. Dac? c?ldurile se prelungesc, monta se repet?

la 12-18 ore.

Descoperirea iepelor în c?lduri se face la bara de încercare, cu un

arm?sar.

Pentru a evita accidentele, iepele înaintea actului montei se

despotcovesc, apoi se procedeaz? la conten?ia femelei cu dou? platlonge,

iar pe buza superioar? se aplic? o iava?a. Arm?sarul programat pentru mont?

este condus cu ajutorul a dou? pene de dou? persoane ?i va fi l?sat s?

efectueze saltul numai în momentul când penisul este în erec?ie. Având în

vedere durata lung? a c?ldurilor, monta la iap? se repet? tot la 48 ore,

pân? când femela nu mai accept? arm?sarul.

Momentul optim pentru îns?mân?area c??elelor se consider? ziua a 2-a a 4-

a dup? debutul c?ldurilor. Îns? având în vedere varia?iile posibile în

termenii producerii ovula?iilor, c??elele se monteaz? de dou? ori, la

interval de 48 ore.

La reproducerea iepurilor pentru fiecare mascul se aleg 5-8 femele. în

efectivele de reproduc?ie se introduc animale pubere: femele la vârsta de 4-

5 luni ?i masculi în vârst? de 8 luni. Animalele se între?in în cu?ti

individuale. Femela se introduce în cu?ca masculului. Dup? coit iepuroaica

se separ? de mascul ?i la 1 or? monta se repet?. Un mascul poate efectua

zilnic 2-3 monte.

De?i spermatogeneza este un proces continuu, într-un interval de timp dat

masculii pot efectua un num?r limitat de monte, deoarece ejacularea

frecvent? reduce intensitatea libidoului, volumul ?i concentra?ia spermei

mai ales la masculii tineri. Datele asupra frecven?ei optime a coitusurilor

la masculi în monta dirijat? sunt redate în tabelul urm?tor.

Tabelul nr.

Frecven?a montelor la masculii principalelor specii de animale

|Specia |Masculi tineri |Masculi adul?i |

| |Nr. |Nr. femele/an|Nr. |Nr. femele/an |

| |monte/s?pt?mân? | |monte/s?pt?mân? | |

|Arm?sar |2-5 |15-40 |3-12 |30-50 |

|Taur |2-4 |20-60 |4-12 |60-100 |

|Vier |2-4 |10-20 |4-10 |30-60 |

|Berbec |6-12 |30-40 |6-24 |50-60 |

|Câine |1-2 |20-40 |2-6 |30-88 |

Monta liber?. În cazul acestui sistem masculii se ?in împreun? cu

femelele, pe care le monteaz? pe m?sur? ce acestea intr? în c?lduri. Acest

tip de mont? se efectueaz? f?r? controlul tehnic ?i, ca atare, prezint? o

serie de dezavantaje ?i anume:

. imposibilitatea ?inerii unor eviden?e zootehnice corecte, de unde

decurge inconvenientul necunoa?terii datei montei deci, a st?rii

fiziologice al efectivelor, al adopt?rii unei alimenta?ii diferen?iate

în func?ie de vârsta sarcinii, în??rcarea ?i introducerea la timpul

potrivit al femelelor gestante în maternitate ?i cunoa?terea

paternit??ii produ?ilor de concep?ie;

. lipsa controlului unor boli venerice cu transmitere prin actul montei,

cum ar fi bruceloza sau orhiepididimita infec?ioas? a ovinelor,

vibrioza sau trichomonoza genital? a bovinelor, alte virioze

epiteliotrope genitale;

. ob?inerea unor indici necorespunz?tori de reproduc?ie datorit? lipsei

totale a controlului calit??ii materialului seminal;

. epuizarea sexual? a masculilor prin efectuarea unui num?r nera?ional

?i neuniform de monte: în reproducerea de tip liber, un taur monteaz?

fiecare femel? în c?lduri în medie de 1,73 ori ?i realizeaz? maximum

10 monte pe zi; un berbec realizeaz? 4,1 monte la fiecare oaie

receptiv? ?i pân? la 29 monte pe zi.

Dintre avantajele montei libere se men?ioneaz?:

- prezen?a permanent? a masculilor între femele permite descoperirea la

timp a acestora în c?lduri ?i efectuarea montelor repetate, asigurându-

se prin aceasta un procent ridicat de fecunditate;

- prezen?a masculului printre femele constituie pentru acestea un factor

biostimulator.

Variante ale montei libere sunt: la cai monta în coseac? ?i monta în

padoc, iar la oi – monta în harem ?i monta pe clase.

Monta în padoc – iepele destinate montei se închid în padoc, unde se

introduce arm?sarul diminea?a ?i seara a câte dou? ore. Restul timpului

arm?sarul se între?ine separat de iepe. A?a metod? de mont? permite

folosirea masculilor de valoare înalt? pentru mont?.

Monta în coseac? prevede între?inerea în herghelii a 20-25 iepe pentru un

arm?sar. Herghelia se afl? la p??une sub supravegherea herghelegiului care

î?i noteaz? data montei.

Monta în harem se practic? în oierit ?i const? în formarea unor turme de

40-50 de oi în care se introduce un singur berbec, l?sându-se cu oile cel

pu?in dou? cicluri.

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5


© 2010 Ñîâðåìåííûå ðåôåðàòû